Pe parcursul anilor de preoție ne-am confruntat adesea cu solicitări insistente din partea anumitor credincioși pentru dezlegări, molitfe, citiri de „acatiste”, sfeștanii la domiciliu etc., cu scopul mărturisit de a scăpa de un anume necaz, de a li se împlini diferite doleanțe etc. Înfiripând în prealabil un mic dialog cu fiecare dintre solicitanți, am constatat că majoritatea nu aveau legături cu Biserica decât ocazional. Nici vorbă de Sfânta Liturghie, Spovedanie, Împărtășanie… Ei știau doar că trebuie să prezinte preotului „acatistul”, să li se citească „ceva”, să dea bănuțul și să plece liniștiți la treburile lor, cu încredințarea că și-au făcut datoria în fața lui Dumnezeu și că li se va împlini cererea în cel mai scurt timp. Ne-am dat seama, astfel, că era nevoie de o catehizare ad-hoc, fie cât de scurtă, în încercarea de a-i lămuri că acest mod de a „rezolva” cu Biserica și preotul este de-a dreptul comercial și, în cele din urmă, ineficient.
Sfânta Liturghie
A considera, bunăoară, că „Molitfele Sfântului Vasile cel Mare” sunt mai importante decât Liturghia și că pot „rezolva” automat răul din viața și casa cuiva este o mare înșelare. Nu trebuie, totuși, să avansăm ideea că dezlegările, molitfele etc., chiar săvârșite ocazional, ar fi lipsite total de valoare, mai ales atunci când creștinul necăjit vine cu multă credință și nădejde la preot. Dar a ne limita doar la cele câteva minute de „slujbă” este extrem de puțin, față de multitudinea problemelor pe care le au bieții oameni, adesea dramatice.
Din punct de vedere liturgic și duhovnicesc, se recomandă, așadar, un „tratament” complet, pentru că nici la medic, se știe, îngrijirea unui bolnav nu se limitează doar la o simplă consultație. Practic, credincioșii „rupți” de Biserică trebuie convinși, întâi de toate, să se atașeze de Sfânta Liturghie. În același timp, să se pregătească de Spovedanie, cu post și rugăciune, pe măsura puterilor personale, desigur. Spovedania le va fi, apoi, de mare ajutor! După ani în șir de păcate și, adesea, mari întinăciuni, sufletul este curățat și capătă putere să lumineze întreaga lor ființă. Pasul următor trebuie să vizeze neapărat pregătirea pentru Împărtășanie, întrucât numai împărtășindu-se creștinul poate intra în deplină comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos și cu Biserica întemeiată de El.
Molitfele, dezlegările, „acatistele”, sfeștaniile nu pot înlocui Sfânta Liturghie și Sfintele Taine
Trebuie să spunem adevărul până la capăt: molitfele, dezlegările, „acatistele”, sfeștaniile ș.a. nu pot înlocui Sfânta Liturghie și Sfintele Taine. În consecință, nu pot nici să ofere sprijinul izbăvitor pe care-l așteaptă credinciosul aflat în necaz. În schimb, pentru creștinul care participă constant la Sfânta Liturghie și beneficiază de Sfintelor Taine, în special Spovedania și Împărtășania periodică, celelalte slujbe aduc mult spor de har și reprezintă, adesea, o caldă mângâiere de moment.
Ar fi nedrept, însă, dacă am plasa doar în răspunderea credincioșilor mai puțin catehizați obiceiul preferințelor exagerate pentru molitfe și dezlegări ocazionale, rupte de viața liturgică a Bisericii… Noi, preoții, greșim mai mult decât ei dacă le alimentăm aceste obiceiuri, însoțite de speranțe deșarte, intrând în „jocul” credinciosului grăbit și „fără de Biserică”, dispus la un schimb mercantil cu Dumnezeu, gata să-și continue nestingherit, apoi, viața păgânească de mai-nainte. Dar dacă, în schimb, cu răbdare și tact, reușim să-l aducem pe drumul cel bun al credinței, atunci să avem certitudinea că îl ajutăm efectiv. Nu în ultimul rând, convingându-l mai ales că nu „rezolvările” de moment, pentru interese adesea materiale, au importanță prioritară, ci viețuirea creștinească strâns legată de Biserică, singura care conduce spre Împărăția cerurilor.
(Pr. Prof. Vasile GORDON)
