Fără îngrijorare

Astăzi are loc un meci pe care nu cu mult timp în urmă l-am fi considerat decisiv sau chiar mai rău, unul pe viață și pe moarte, pe care dacă l-am fi câștigat am fi devenit un soi de intergalactici, iar în caz de înfrângere s-ar fi produs sfârșitul lumii. Mă rog, al lumii noastre fotbalistice românești. În mod absolut paradoxal și pe deplin neașteptat, de această dată ne aflăm în postura de a-l aștepta fără pic de îngrijorare, ba chiar relaxați, cu toate că din rândul posibililor titulari lipsesc fix cele mai importante nume, cea mai grea pierdere fiind, desigur, Sînmărtean, omul care în tinerețe s-a jucat cu propria-i carieră, ajungând acum, la o vârstă respectabilă, să devină esențial pentru jocul naționalei. Ajunși aici, la capitolul accidentări, ar trebui să observăm (a câta oară?) că ai noștri se accidentează mai des și mai grav decât jucătorii oricărei alte nații. Se spune adesea că ritmul și intensitatea campionatelor străine unde activează aceștia sunt principalele vinovate. În acest caz, însă, mira-m-aș că pe la arabi se poate vorbi de vreun fel de suprasolicitare, exceptând-o pe cea psihică! Cauzele trebuie căutate, și de fapt nici nu e greu, în alimentația deficitară din copilărie și adolescență, în regimul de viață haotic, în lipsa științei recuperării după efort etc. Să ne bucurăm însă că de această dată ne este aproape indiferent, în privința clasamentului, dacă luăm 1, 3 sau 0 puncte. În mod evident, sub locul 2 nu putem cădea, nici acum, nici la finalul preliminariilor, ceea ce ne duce la turneul final. Cred că preocuparea principală a selecționerului trebuie să fie, în meciurile rămase, găsirea unor fotbaliști mai tineri, mai dornici de performanță. Cât privește meciul de diseară, mă bazez pe forma excepțională a lui Tătărușanu și pe bafta veșnică a lui Puiu. Drept pentru care pronosticul meu este Irlanda de Nord – România 1 – 2. Dar și dacă se termină cu 7 – 0, important este că mergem la turneul final.