Presupun că urmăriți, în majoritate, meciurile din Premier League la Eurosport 2. Dacă așa stau lucrurile, nu se poate să nu fi observat căpoșenia demnă de un copil râzgâiat a unui anume domn comentator, altminteri cu părul alb, fără a fi neapărat bătrân. Până și Grădinescu schimbă repede vorba după ce emite o părere contrară, fiindcă Ioan Viorel – acesta e numele său – nu cedează nici în fața evidenței. Nici fotbaliștii nu mai au loc să dea la poartă de sfaturile venite de la microfon! Ba trebuia să dea pe sus, ba era bine dacă dribla portarul… Grădinescu nu mai prididește să atenueze, “bine, de aici, nouă ne este ușor, acolo în iarbă…” Apoi, să convenim că în vremurile noastre, comentatorii sunt niște răsfățați ai sorții. Azi, deschizi două-trei site-uri pe laptop și poți să turui informații cu toptanul despre orice jucător obscur. Pe vremea lui Țopescu și a înaintașilor săi documentarea începea cu zile întregi înainte de meci, iar informațiile erau și ele filtrate, nu se vărsau cu pâlnia în urechile telespectatorilor. Un asemenea volum de date n-are cum să se sedimenteze, nu numai în memoria noastră, dar nici măcar în cea a emitentului. Bunăoară, la meciul Newcastle-Middlesbrough, vrând să sublineze faptul că jucătorul oaspeților, Jonas Gutierrez, se află în atenția lui Maradona, comentatorul cu pricina afirmă, dând o notă de relativism, că “nu știu la ultimul, dar la penultimul meci, cu Bolivia acasă, sigur a fost titular”. Mărturisesc că habar n-aveam când și dacă respectivul a fost titular (fie vorba între noi, mi se părea mai reprezentativ pentru prezentarea sa faptul că a înscris un gol în amicalul cu Franța!), însă am tresărit instantaneu la prima parte a enunțului. Doar făcuse înconjurul lumii înfrângerea Argentinei în capitala Boliviei cea înalt situată! În, nota bene, ultima partidă a Argentinei, nu penultima. Verific incitat echipele din meciul respectiv și, colac peste pupăză, văd că Jonas Gutierrez n-a fost nici titular, nici rezervă, n-a fost nimic, nada-nada! Să recunoaștem, e o performanță să înghesui atâtea erori într-o frază atât de scurtă!
Și măcar de-ar fi totul… Măsura cunoașterii jocului, despre care ne spune câte-n lună și-n stele, a fost dată la finalul meciului Arsenal-Chelsea, la golul lui Malouda (șut Anelka din unghi – bară – reluare Malouda). Nu și-a pus nici o clipă problema ofsaidului până când pe ecran apare stop cadru cu poziția jucătorilor în momentul șutului lui Anelka. Practic, verdictul era dat mură în gură: poziție de ofsaid reactivată. Ei bine, n-a fost așa, concluzia trasă a fost că nu se pune problema de ofsaid! Deh, regulile de bază ale jocului sunt mai greu de găsit pe Internet…
