Fără alte comentarii…

Presa sportivă atrage atenția că zece mari orașe din România n-au nici o echipă de fotbal în vreuna din cele trei ligi. Nici una, barem în Liga III-a! Să vezi și să nu crezi! E durere veche – numai că an de an se agravează. Brașovul, urbe cu 253.000 de locuitori, este în fruntea tabelului, în vreme ce aproape un sfert din totalul echipelor românești provin din comune, unele cu nici 2.000 de suflete. Chiar mai multe echipe sătești de fapt, că n-o fi Chiajna oraș și nici Voluntarii, să mă ierte dom’ Pandele! Amândouă aceste cluburi ornează ilicit performanța județului Ilfov, fiindcă-s bucureștene sută-n sută. Să recitim lista din gazete: n-au fotbal de nici o culoare municipii precum Brașovul, Baia Mare, Rm. Vâlcea, Tr. Severin, Piatra Neamț, Bistrița, Slatina, Hunedoara, Bârlad, Vaslui! Și când te gândești că, odată… dar să-l lăsăm pe „a fost odată” să doarmă-n pace. Nu de alta, ar am constata că, în ultimii zece ani, o molimă distrugătoare a bântuit în fotbalul românesc, trimițând în insolvență club după club într-un ritm de-a dreptul năucitor. Nu mai poate fi vorba despre cazuri singulare de management știrb, întâmplări nefericite, nepăsare locală sau, utilizând expresia consacrată, de „ghinion”, ci mai degrabă pare o reală criză de sistem, până la urmă responsabilă și de contra-performanțele Naționalei și ale echipelor de club angajate în competițiile europene. Soluția importului de fotbaliști, antrenori, preparatori fizici, șefi ai arbitrilor, rămâne iluzoriei, și, evident, n-are cum rezolva neputința flagrantă a reprezentativei. Sistemul competițional ce abia ne-a entuziasmat cu formula play-off / play-out îl schimbăm fără cine știe ce motivație începând cu 2019, când se va reveni la 16 echipe și la campionatul clasic. Ceea ce ne amintește pilda cu rabinul care, după ce l-a sfătuit pe Moritz să bage capra-n casă, într-un târziu îl fericește deplin îngăduindu-i să scoată cornuta afară. Bâjbâim în continuare, îl regretăm pe Pițurcă, după ce l-am înjurat ani în șir de trei ori pe zi, îl contestăm pe Burleanu, dar îl lăsăm să piloteze un avion deși n-are decât permis auto de categoria B, ne e milă de neputinciosul Daum, dar nici să-l dăm afară nu prea ne lasă inima, mitraliem etapă de etapă arbitrajele păstorite de Vassaras și-l păstrăm pe Vassaras… Aici ar fi vorba despre o chestiune pe are o spun de-a dreptul și fără ocol: românii arată că nu mai au necesara și justificata încredere în români. (Îmi îngădui și o glumă; vă asigur că nu-i răutăcioasă și nu-i purtătoare de vreun iz discriminatoriu: avem președinte neamț, vice-premier turc, șef la SRI neamț, șef la DNA ungur – mai rămâne să ajungă Orban prim-ministru ca să se închidă chinta regală. Noroc de Duda!) Lăsând gluma: în fotbal, soluția importului nu poate fi decât păguboasă pe termen lung și-n condițiile în care aducem cu precădere marfă ieftină. Tot la ai noștri va trebui să ne întoarcem odată și odată de vom voi să scoatem capul în lume. Analogia cu importul de verdețuri și legume ține până la un punct: aducem roșii de pe nu știu unde, deși am avea tomate românești. Dar mai avem? N-avem. Unde-s pătlăgelele de odinioară, zemoase și parfumate? Salata cu roșii de polistiren importate din Turcia aduce la gust cu braga fotbalului nostru încropit în bună parte din lefegii mercenari. A ne întoarce la ale noastre ar însemna să finanțăm cum se cuvine pregătirea copiilor și juniorilor. De unde parale? Au apărut curajoși care declară că vor readuce Ploieștiul în Liga I-a doar prin efort financiar cetățenesc local și benevol, fără a apela la banii statului ori la vreun finanțator particular. Dea Domnul să izbutească! Îi va susține Veolia, o firmă ce se ocupă cu apa și canalizarea (precum ACET la Suceava ori Apa Nova la Iași). Numai că fondurile Veoliei izvorăsc din taxele contribuabililor. Dacă firma își permite astfel de sponsorizări înseamnă că ploieștenii plătesc apa mai mult decât se merită. Deci, tot de la cetățean se iau banii, dar nu prin contribuție benevolă, ci impusă… Iar apele-s tulburi nu numai în fotbal, ci în ansamblul sportului românesc. Cireașa de pe tort: aflăm că junioara Olivia Cîmpan (16 ani), componentă de lot național și considerată de antrenori „vârful generației”, renunță la tricoul României spre a concura, după obținerea cetățeniei, pentru reprezentativa Ungariei. Trist. Fără alte comentarii.