Fapta europarlamentarului PSD Adrian Severin de a accepta să fie plătit cu 12.000 de euro pentru introducerea unui amendament la o lege aflată în dezbaterea Parlamentului European se încadrează la infracțiunea de trafic de influență, potrivit juriștilor.
„Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la doi la zece ani”, potrivit articolului 257 din Codul Penal.
Articolul 8, indice 1, din Legea 78/2000 referitoare la fapte de corupție stipulează că prevederile articolelor 254-257 din Codul penal (privind luarea, darea de mită și traficul de influență) și ale articolului 6, indice 1, și articolul 8, indice 2, din Legea 78 se aplică în mod corespunzător și următoarelor persoane: a) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul unei organizații publice internaționale la care România este parte; b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România este parte; c) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Comunităților Europene.
Cercetat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție
Adrian Severin este cercetat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție după ce reporterii ziarului britanic Sunday Times au făcut public faptul că le-au propus mai multor deputați europeni să le plătească 100.000 de euro în schimbul unor amendamente a căror adoptare ar putea-o obține.
Trei deputați europeni și foști miniștri – un român, un sloven și un austriac – s-au declarat dispuși să își „vândă serviciile” pentru sume de până la 100.000 de euro unor jurnaliști de la cotidianul britanic The Sunday Times care s-au pretins a fi lobbyiști, relatează AFP.
Eurodeputatul Adrian Severin, fost vicepremier român, a trimis un e-mail falșilor lobbyiști, afirmând: „Doar ca să știți că amendamentul pe care îl vreți a fost depus la timp”. La scurt timp, el a trimis o factură de 12.000 de euro pentru „servicii de consiliere”.
Procurorii anticorupție urmează să demareze procedurile judiciare de obținere a facturii trimisă de Severin reporterilor, precum și de audiere a acestora, probabil prin comisie rogatorie. De asemenea, toate persoanele, cetățeni străini, vor fi audiate prin comisie rogatorie.
Și Sebastian Bodu va fi audiat
Și europarlamentarul PDL Sebastian Bodu va fi audiat de procurorii anticorupție, având în vedere că numele său este indicat de Adrian Severin pentru modificarea Directivei europene cu privire la fondurile de garantare a depozitelor.
În luna februarie, Bodu a depus și un amendament în acest sens. „Amendamentul depus de mine a venit în februarie, se află în linie cu poziția mea exprimată în decembrie și consider în continuare că acesta este un amendament normal, de bun simț și realist. Aceasta deoarece unui fond de garantare a depozitelor îi este imposibil să își lichideze investițiile într-o săptămână (cât e noul termen propus de Comisia Europeană) pentru a plăti compensațiile respective. Acest lucru mi-a fost comunicat și de reprezentanții Fondului din România și, deci, am mers pe un termen de o lună”, susține Bodu.
Potrivit Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, persoanele care exercită o funcție publică sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Articolul 8, indice 2, al Legii 78 arată că promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcționar al unui stat străin sau al unei organizații publice internaționale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obținerii unui folos necuvenit în cadrul operațiunilor economice internaționale, se pedepsește cu închisoare de la unu la șapte ani.
Pe de altă parte, articolul 13 (1), prevede că sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea 78/2000, săvârșite în una dintre următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori unei autorități publice, o perturbare deosebit de gravă a activității instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor (…).
Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup care încearcă să determine puterea Legislativă sau Executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. De asemenea, prin lobbying, factorii decizionali și anume parlamentarii, reprezentanții administrației publice centrale și locale; pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialiști în diferite domenii.
Activitatea de lobby a apărut prima dată în capital europeană Bruxelles la sfârșitul anilor ’70. Odată cu anul 1979, odată cu primele alegeri în Parlamentul European, s-a dat startul pentru activitatea de lobby în Europa. În același timp, tot mai multe companii erau interesate de hotărârile luate la Bruxelles, din acest motiv aveau nevoie de reprezentare la Bruxelles, aveau nevoie de niste lobby-iști .
Odată cu anul 1986, când s-a semnat Actul Unic European, s-a stabilit ca deciziile din Consiliu să fie luate prin majoritate calificată. Parlamentul era tot mai puternic, iar activitatea de lobby a prins contur. Odată cu lărgirea Uniunii Europene s-au înmulțit cei care fac lobby, existând peste 15.000 de lobby-iști și 2 600 de grupuri de interese care au birouri la Bruxelles în prezent.
În noiembrie 2005, Siim Kallas, comisarul european pentru audit, antifraudă și afaceri administrative, a lansat prima inițiativă pentru transparentizarea activității de lobby prin definirea clară a activității la nivel european, crearea unei baze de date cu cei care fac lobby și elaborarea unui cod deontologic european.
În mai 2006, Comisia Europeană lansează Cartea Verde asupra Transparenței în UE. Pentru ca sistemul să devină cât mai corect, Comisia considera că ar trebui să existe un sistem de înregistrare voluntară a lobby-iștilor. Conform Comisiei, lobby-iștii ar urma să fie anunțați înainte de a se discuta chestiunile de interes pentru ei. Totodată, ar trebui să existe un cod deontologic comun pentru toți lobby-iștii, niște cerințe minime ce ar urma să fie respectate. De asemenea, Comisia prevedea și un sistem de sancțiuni pentru încălcarea codului.
Cifra de afaceri a activității de lobby din capitala belgiană este de 60-90 de milioane de euro pe an.
Europarlamentarul Adrian Severin a declarat, luni, la Bruxelles, că din activități similare celor pe care i le propuseseră reporterii sub acoperire a câștigat, în 2010, suma de 30.000-40.000 de euro.
„Anul trecut au fost cred că vreo 40.000 de euro. Sau mai puțin de atât, 30.000 de euro, ceva de genul acesta. Sunt în board-ul de internațional advisors al Unicredit International. Nu cred că este un secret să vă spun că printre colegi de-ai mei sunt fostul președinte polonez Kwasniewski, fostul ministru de finanțe din Germania Theo Waigel. Sunt personalități importante. Și, fiind personalități de asemenea rang, oameni cu expertiză – nimeni nu dă informații secrete, să fim lămuriți – dar în orice caz având atâta experiență, atâta expertiză…”, a comentat Severin.
El a spus că la Unicredit nu i s-a cerut niciodată ceva strict legat de activitatea Parlamentul European (PE).
Eurodeputatul Severin a subliniat că regulamentele PE îi interzic să încheie contracte cu statele, pe bani publici, dar se pot încheia contracte cu firme private.
Juriști români susțin că emiterea facturii de către Severin, „probabil, în numele unei firme de consultanță”, pentru încasarea sumei de 12.000 de euro, denotă o activitate „paravan”, facturarea pentru lobby fiind incompatibilă cu calitatea deținută în PE.
Regulamentul de procedură al Parlamentului European arată, la articolul 6, că „în exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul urmărește în special conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin”.
Potrivit Regulamentului, „o autoritate competentă a unui stat membru” poate face cerere de ridicare a imunității unui eurodeputat. Această cerere se adresează Președintelui și este mai departe comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.
