Greva ortacilor din mina de uraniu de la Crucea a intrat deja în a treia zi. Cu fiecare oră care trece, îngrijorarea celor de acasă crește, iar asta se citește pe chipul celor care așteaptă vești din subteran. Cum la exploatarea de la Botușana semnalul la telefonul mobil este inexistent, familiile minerilor care au decis să se blocheze în adâncuri află doar trunchiat ce se petrece. Despre un contact cu soții, tații sau fiii care își cer drepturile în condiții vitrege nici nu poate fi vorba, așa că singura speranță a rămas în Cel de Sus.
Și-a văzut soțul la televizor
Doina Dumbravă este una dintre femeile care și-a văzut soțul plecând la muncă miercuri la amiază, iar de atunci nu a mai luat legătura cu el. A aflat că a intrat în grevă și s-a blocat în subteran de la televizor, de la știri. „Aseară (n.a. – miercuri seară) nu a venit acasă. Nu am putut dormi toată noaptea de grijă. Știu că se plătește puțin la mină, iar asta se vede și în familia noastră, că banii ne ajung tot mai greu”, a povestit soția lui Gavril Dumbravă.
Imediat ce a aflat că soțul ei a rămas în subteran, Doina Dumbravă a căutat pe cineva care avea drum spre mină pentru a-i trimite soțului apă și alimente. Îl ținea în brațe pe copilul de 1 an și 2 luni, un suflet care nu știe să vorbească, dar care trebuie îngrijit și crescut. Salariul de 1.200 de lei pe care Gavril Dumbravă îl câștigă după ce-și riscă viața în subteran și în mediul radioactiv este extrem de puțin pentru a întreține o familie.
O altă casă, aceeași îngrijorare
Îngrijorarea este la fel de mare și în casa familiei Horgot, din Stulpicani. Maricica, soția lui Nicolae, miner blocat în adâncuri alături de colegii săi, se perpelește și încearcă să afle ce se petrece sus, la Botușana. „El este închis acolo și e normal să fiu îngrijorată. Și copiii au întrebat de el și nu am știut să le spun prea multe. Sper să se termine cu bine”, a oftat Maricica Horgot.
La tot pasul, prin Stulpicani vestea că ortacii au întrerupt lucrul și s-au blocat în subteran este primită cu prudență. Oamenii le dau dreptate minerilor și speră ca mina să nu se închidă, pentru că reprezintă singurul loc de muncă din zonă. Chiar și așa, sătenii spun că salariile pe care minerii le primesc sunt mizerabile, în comparație cu condițiile de muncă și riscurile la care se expun.
„Mă uit pe uliță și sper să-mi văd nepotul venind acasă”
Toți cei care au avut o rudă la mină știu ce greu se lucrează acolo și care sunt riscurile la care se expun. Verginia Dobrovolschi este din Valea Molidului și, la cei peste 70 de ani pe care îi are, a văzut multe. Din păcate, unele au făcut-o să sufere. Așa s-a întâmplat și când i-a murit soțul, fost minier și care s-a stins după ce picioarele l-au lăsat. „De la mină, de unde din altă parte să i se tragă?”, s-a întrebat Verginia Dobrovolschi.
Acum stă cu aceeași grijă, de astă dată pentru nepotul ei, Cătălin.
„Mă uit pe uliță și sper să-mi văd nepotul venind acasă. Dar nu doar după el mă uit, ci după toți oamenii care lucrează la mină”, a mărturisit bătrâna aflată în cârje.
Uraniul care înmoaie orice rezistență
Munca în mediul radioactiv se cunoaște încet, încet la aproape toți cei care au lucrat într-o mină de uraniu. După un anumit număr de ani petrecuți în subteran și după doza zilnică încasată, organismul slăbește. Primele simptome ale iradierii sunt căderea părului, a dinților, iar mai apoi se poate ajunge chiar și până la cancer.
Doina Dumbravă spune că după 20 de ani de minerit, din care opt la uraniu, soțul ei, Gavril, reclamă deja o serie de probleme de sănătate. „Transpiră mai repede și mai mult, acuză că îl doare inima, îl dor plămânii, cam asta e ce simte el”, a povestit femeia.
Și din mină pericolul iradierii este expus la fel. Ioan Goguș, din Crucea, are 44 de ani, din care jumătate și i-a petrecut în subteran. Bărbatul reclamă că biletele de tratament pe care ortacii le aveau cândva au dispărut, iar pentru a merge la un sanatoriu sau la un spital totul trebuie făcut din surse proprii. „De unde să mai dai bani la spital când abia ai ce mânca? Cu salariile noastre nu poți să faci nimic. Iar când mergi la spital te trimite la rezervă, că ești iradiat”, a concluzionat Ioan Goguș.
Condiții inumane în subteran pentru minerii protestatari
Aflați în galeria principală care duce spre subteran, la aproximativ 500 de metri de aerul curat, minerii trăiesc în condiții extreme. Și-au amenajat pe jos niște culcușuri unde se odihnesc și așteaptă ca cineva de la București, din Ministerul Economiei sau din Guvern, să le acorde atenție și să le rezolve doleanțele.
Apa atinge aproximativ 20 de centimetri, iar pe buștenii aduși de afară au instalat niște scânduri pe care își mai odihnesc din când în când oasele. Temperatura nu depășește 10 grade Celsius, iar umezeala îți intră pur și simplu în tot corpul. În plus, există și riscul de expunere îndelungată la radiații. Nimic nu-i poate convinge însă pe mineri să renunțe.
„Nu plecăm de aici sub nici o formă. Chiar de o fi să dormim pe jos, în apă, și să ne iradiem, nu ieșim la suprafață. Nu mai putem trăi ca până acum, cu salariile astea de mizerie”, au tunat într-un glas minerii blocați în subteran la Botușana.
Ce vor minerii
Revendicările salariaților au vizat creșterea salarială cu 30% pentru personalul din subteran, acordarea a trei premii anuale în valoare de câte 800 lei, actualizarea sporului de pericol, acordarea hranei zilnice în sumă de 15 lei, acordarea tichetelor de masă neimpozabile, acordarea tichetelor cadou de 300 lei și creșterea sporului de radiații la 30%.
Imediat după ce minerii s-au blocat în subteran, prefectul județului Suceava, Florin Sinescu, a trimis la fața locului o ambulanță cu paramedic, dar și cadre ale Inspectoratului Județean de Jandarmi Suceava și ale Inspectoratului de Poliție Județean Suceava.
“Vom întreprinde toate măsurile necesare pentru ca viața protestatarilor să nu fie pusă în pericol și vom face demersurile necesare pentru a stabili un dialog constructive între cele două părți”, a declarat prefectul Florin Sinescu.
Potrivit reprezentanților Prefecturii Suceava, numărul minerilor blocați în subteran este în jurul cifrei de 300.
Sindicaliștii de la Feldioara își oferă sprijinul pentru colegii de la Crucea
Vestea acțiunii de protest a minerilor de la Botușana și Crucea a ajuns și la Feldioara, acolo unde minereul extras din județul Suceava este prelucrat și trimis apoi la Cernavodă. Iulian Balea, secretarul unuia dintre cele două sindicate, a declarat că toți cei 500 de oameni de la Feldioara sunt solidari cu colegii din județul Suceava. „Pe această cale vreau să le transmit că dacă au nevoie de ceva, îi ajutăm cu cea mai mare plăcere. Nemulțumirile noastre sunt la fel de mari ca ale colegilor de la Crucea și nu excludem să declanșăm și noi o acțiune de acest fel”, a precizat Iulian Balea.
Un director din Ministerul Ecomoniei, așteptat la Botușana
Conform președintelui Federației Naționale Mine Energie, Marin Condescu, administrația nu a putut rezolva revendicările greviștilor legate de majorarea salariilor, astfel încât protestul continuă. Marin Condescu a mai spus că un director din Ministerul Economiei, Sorin Găman, este așteptat astăzi dimineață la mina Botușana – Crucea pentru a discuta cu reprezentanții greviștilor despre revendicările acestora.
