Familia preotului – model de viață creștină

Familia preotului trebuie să fie o familie deosebită, din punct de vedere al modului în care își petrece viața de zi cu zi și mai ales al modului în care se comportă cu enoriașii parohiei unde locuiește. În zilele noastre mulți preoți nu locuiesc în parohie, ceea ce este destul de grav, deoarece nu poți să arăți cum trebuie să arate o familie model, dacă tu nu ești în mijlocul “oilor tale”.
Pornind de la următoarea idee “…în familie, ca și în societate, există un principiu ierarhic. Potrivit acestui principiu, rolul de conducător al familiei revine bărbatului.”[1] vedem cum se împart în familie sarcinile și mai ales vedem o ierarhie cu adevărat respectată [2], dacă putem să o numim așa, și care este respectul pe care trebuie să îl acordăm celor din jurul nostru. Familia preotului este un aluat care dospește întreaga frământătură, pentru că exemplul, mai mult decât cuvântul, convinge și transformă. [3]
Pe lângă condiția amintită mai sus, preotul trebuie să mai îndeplinească și alte condiții printre care amintim :
– “Se cade episcopului să fie bărbat al unei singure femei (I Timotei 3,2)”- în ceea ce privește acest verset trebuie să știm că în vremea când scrie Sfântul Apostol Pavel către Timotei (anul 65) nu se făcuse încă o distincție netă în legătură cu termenii care desemnează cele trei trepte ale ierarhiei, încât se numeau cu termenul de episcope (episcopos = supraveghetor) și preoții și episcopii. Noțiunile de episcop și preot erau adesea sinonime; [4]
– “…trebuie să fie un bun chivernisitor în casa lui, având copii ascultători, întru desăvârșită bunăcuviință. Căci dacă cineva casa sa nu știe să și-o rânduiască, cum va purta de grijă de Biserica lui Dumnezeu (I Tim 3, 4-5)”.
De modul în care este percepută familia preotului în parohie, este răspunzător preotul dar în același timp și soția acestuia (preoteasa), ea fiind sprijin și mângâiere pentru preot, participând la necazurile și la bucuriile activității pastorale în parohie. Un alt factor determinant, alături de preot și preoteasă, sunt copiii preotului care “au datoria unui comportament demn în fața oamenilor, o purtare frumoasă prin care să se
distingă de cei mai puțin inițiați în tainele credinței și ale slujirii lui Dumnezeu, participând astfel, în mod direct, alături de mama lor la misiunea preoțească a părintelui lor.”[5]
Așadar soția și copiii preotului, adică într-un cuvânt familia preotului, trebuie să fie modele demne de urmat pentru ceilalți credincioși.
Astfel, familia preotului este model de viață creștină, factor de păstrare și de promovare a dreptei credințe în parohie, trebuind să fie formată de către preot pentru a-l ajuta în activitatea și misiunea sa, fiind un exemplu în parohie prin casnicii săi.
1] Pr. Grigore Mazilescu, Învățătura despre familie în epistolele pauline, articol apărut în revista “Mitropolia Olteniei” XXVI (1974), nr. 3-4, p. 283
[2] Aici vorbesc de o ierarhie, în sensul că membrii ce fac parte din familia preotului, trebuie să arate prin comportamentul lor că poartă un respect aparte între ei, adică copilul poartă respect față de tată și mamă, preoteasa poartă respect față de preot și copiii ei, totul fiind făcut în vederea mântuirii prin lumina credinței.
[3] Pr. Prof. Ion Buga, Pastorala, București 1992, p. 66.
[4] Sabin Verzan, Familia în lumina învățăturii Noului Testament, articol apărut în revista “Mitropolia Olteniei” VI (1954), nr. 9-10, p. 523
[5]Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai CONSTANTINESCU, Familia preotului – model de viață creștină, 15 martie, 2010, http://iulianmihaiconstantinescu.blogspot.com/2010/03/familia-preotului-model-de-viata.html