Familia, izvor de bogăție spirituală

Familia creștină se întemeiază prin Taina Sfintei Cununii săvârșite în biserică între un bărbat și o femeie. Această Taină a Bisericii noastre este, după cum mărturisește părintele profesor Dumitru Stăniloae, „un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care prin preot se împărtășește harul Sfântului Duh unui bărbat și unei femei care se unesc liber în căsătorie, care sfințește și înalță legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovnicești dintre Hristos și Biserică”. La Apostolul ce se citește la Taina Sfintei Cununii din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel se spune: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 25), arătându-se astfel că legătura dintre bărbat și femeie în cadrul căsătoriei trebuie să o imite pe cea dintre Hristos și Biserică.
Principalul liant în cadrul căsătoriei creștine este iubirea dintre soți raportată la iubirea lui Dumnezeu, unitatea căsătoriei întemeindu-se pe iubirea dintre soț și soție. De aceea, cuvântul Sfântului Apostol Pavel este esențial pentru a înțelege ce stă la baza căsătoriei: „Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica” (Efeseni 5, 28-29). Din această asemănare, soțul înțelege că soția lui este un trup cu el prin Taina Nunții și că trebuie să o iubească ca pe sine însuși, urmând modelul de iubire al Mântuitorului nostru Iisus Hristos față de Biserica Sa, pe care a întemeiat-o prin jertfa Lui de pe Cruce. Soțul se jertfește pentru soția sa și pentru copiii săi, face acest lucru din iubire, pentru că știe că adevărata iubire izvorăște din starea de jertfelnicie, după cuvântul Apostolului neamurilor: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (1 Corinteni 13, 4-8).
Dacă familia se întemeiază pe adevărata dragoste, atunci este în orizontul învățăturii de credințe ortodoxe, adică este creștină și se raportează tot timpul la scopul suprem al vieții noastre, mântuirea. De aceea, după cum spune părintele profesor Gheorghe Petraru: „Familia este izvor de înnoire, de sensibilitate, de bogăție spirituală, prin finalitatea ei hristică și eclezială, încât se poate spune că familiile creștine autentice pot și sunt chemate să schimbe chipul lumii de astăzi”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)