– Având în vedere că anul acesta este dedicat Sfântului Botez și Sfintei Cununii, ce trebuie să știe orice creștin când vine vorba despre Taina Căsătoriei?
Deși s-a scris și s-a vorbit mult despre această Sfântă Taină, vreau să subliniez doar unele aspecte mai importante cu privire la căsătorie. Sfântul Apostol Pavel numește căsătoria „taină mare”, o taină „în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 32), ea fiind un reflex al unirii lui Hristos cu Biserica Sa, legătură de natură spirituală, pătrunsă de iubire și străbătută de har, o icoană a căsătoriei creștine. Harul divin transfigurează iubirea, o purifică, o scoate de sub obsesia apetiturilor senzoriale, dându-i astfel caracterul unitar și indisolubil căsătoriei și implicit familiei. Foarte elocvent în acest sens ne vorbește Sfântul Ambrozie al Milanului despre neamul omenesc, că el nu poate fi „bun” decât în unitatea genului masculin și feminin, Adam-Eva.
Dar familia nu reprezintă numai o transparență vagă a divinului: ea este imaginea mai precisă a realităților divine, așa cum ne-au fost revelate în Iisus Hristos. Astfel, Sfinții Părinți numesc familia imagine a Sfintei Treimi. De aceea unitatea ei se referă îndeosebi la iubire, care poate fi asemănată cu un dar, a cărui împărțire sau despărțire este de neimaginat. Iubirea împărțită se profanează, duce la infidelitate conjugală. Așadar, unitatea familiei se caracterizează prin iubire ca fundament esențial și vital al familiei, precum și prin fidelitate, dăruire, respect reciproc, devotament și chiar jertfă pentru binele și dragostea celuilalt.
– Ați amintit despre familie ca o imagine a Sfintei Treimi, explicați-ne puțin această analogie.
Într-adevăr, familia este numită de Sfinții Părinți o imagine a Sfintei Treimi, întrucât ceea ce este comuniunea tripersonală în sânul Dumnezeirii, aceea este comuniunea interpersonală în sânul familiei. Precum acolo există o unitate de viață, dar și o trinitate de persoane, tot așa aici există o unitate de viață și iubire, dar și o pluritate de persoane. Pluralitatea nu nimicește unitatea, unitatea nu nimicește persoanele, ci le desăvârșește. Desigur, comuniunea familială este o imagine imperfectă a desăvârșirii comuniunii trinitare, dar nu-i mai puțin de o imagine prin care strălucește în lume prototipul ei transcendent. Trinității – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – îi corespunde trinitatea: tatăl, fiul și mama. Tatăl este într-atât tată, întrucât participă la paternitatea Tatălui din ceruri. Fiecare copil este întru atât fiu, întrucât participă la filiațiunea Fiului lui Dumnezeu. El este imaginea Fiului pe pământ. Mama este întru atât mamă, întrucât participă la puterea creatoare și modelatoare a Duhului Sfânt. Ea este ipostasul iubirii prin excelență în cadrul familiei, așa cum Duhul Sfânt este în cadrul familiei divine.
– Ce ar trebui să aibă în vedere tinerii care urmează să se căsătorească?
Este bine de știut că cele două „drumuri”, ale căsătoriei și călugăriei, alcătuiesc cei doi versanți, cele două culmi ale Taborului, așa cum afirmă Paul Evdokimov, care conduc pe om spre mântuire. De aceea, legătura veșnică prin actul căsătoriei este consfințită și de jurământul celor doi, soț și soție, de a fi una pe veșnicie, jurământ depus în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Indiferent de greutățile pe care le întâmpină, pentru că vor fi și multe probleme în căsnicie, cei doi trebuie să aibă încredere unul în celălalt și în primul rând în Dumnezeu. Sugestivă în acest sens este o istorioară din piesa „Comedia Iubirii” de H. Ibsen, care redă discuția dintre două persoane, interesate de întemeierea unei familii: Bărbatul zice femeii: „În barcă, navigând spre viitor este loc pentru doi. Dacă ai curaj să mergi cot la cot în luptă, cot la cot vom merge și existența noastră va fi un lung imn de înălțare și acțiuni frumoase”. Femeia răspunde: „Lupta e ușoară când sunt doi în luptă și când unul dintre luptători este un bărbat viteaz”. Bărbatul: „Și celălalt-o femeie generoasă”. „Primește-mă atunci la tine și să luptăm împotriva mizeriei și a durerii.”
(Darius HEREA, Ziarul Lumina)
