Familia este cea naturală sau nu mai este deloc

În societatea în care trăim, din nefericire, de multe ori ni se pun înainte noțiuni care nu corespund modului de gândire ancestral românesc. Una dintre noțiunile răstălmăcite la nivelul mentalului euroatlantic în timpurile pe care le trăim este cea a familiei.
Dacă am face experiența întoarcerii în timp, nu cu mult, cam cu o jumătate de veac în urmă, și am întreba de pe coasta Pacificului din America de Nord până la țărmul de vest al Mării Negre pe orice cetățean, de orice naționalitate, ce este familia, am primi un răspuns pe care îl regăsim în Sfânta Scriptură, și anume că familia este alcătuită dintr-un bărbat și o femeie, căsătoriți, la care se adaugă copiii. Pentru orice om din acest spațiu, aceasta este familia, pentru că așa și-au întemeiat-o de peste 2.000 de ani cei care locuiesc în spațiul civilizației creștine. Astăzi ni se propun forme ale familiei care nu se regăsesc în tradiția creștină a spațiului euroatlantic. De aceea cred că este necesar să subliniem faptul că pentru noi, creștinii, familia este aceeași de la începutul creației și până astăzi, adică formată dintr-un bărbat și o femeie, și că această instituție sacră, care este familia, își are începutul în paradis, pentru că prima familie din istoria umanității este cea a protopărinților Adam și Eva. De aceea putem spune că familia este instituția sacră în care s-a plămădit neamul omenesc.
Întâlnim astăzi o abordare agresivă asupra mentalului colectiv în încercarea de a redefini conceptul de familie, care nu duce decât la forme de non-familie, dacă ne raportăm la creație și la modul în care Dumnezeu a binecuvântat încă din Rai familia.
Din nefericire, și cei care respectă valorile tradiționale și își însușesc Revelația scripturistică cad în capcana noilor ideologii neo-marxiste ale timpurilor pe care le trăim și pentru a securiza conceptul de familie, cunoscut de mii de ani, definesc familia ca fiind tradițională.
Acest concept de familie tradițională, în opoziție cu pseudo-conceptele legate de familie ale neoliberalismului, nu face altceva decât să justifice că pot exista și alte forme de familie.
În mod normal, când spunem „familie”, înțelegem legătura conjugală dintre un bărbat și o femeie. Aceasta nu este o chestiune tradițională, ci existențială, familia existând în această formă încă de la crearea primilor oameni. De aceea, nu trebuie să folosim termenul de „familie tradițională” pentru a arăta că respectăm valorile creștine ale civilizației noastre, ci simpla enunțare a termenului „familie” implică prezența unui bărbat și a unei femei. Oricare altă alcătuire consensuală sau civilă pe care unii o consideră familie nu este, în accepțiunea milenară a termenului, familie.
În timpurile pe care le trăim, este foarte important să arătăm valorile pe care le conservă familia prin educația pe care părinții o dau copiilor, și mai ales că este un dat natural, adică din firea omului, de la creație, ca familia să fie alcătuită dintr-un bărbat și o femeie.
Copilul, de când se naște în familie, știe că are o mamă și un tată, iar lucrul acesta este în firescul naturii sale umane. Familia, chiar dacă această expresie era folosită ca un slogan într-o epocă apusă, este cu adevărat „celula de bază a societății”. De multe ori, familia este un microcosmos social. Astăzi, conceptul tradițional de familie este apărat prin afirmarea valorilor credinței noastre creștine și mai ales prin împlinirea lor în viața familiilor de astăzi. (Pr. Ciprian Florin Apetrei„ Ziarul Lumina)