Accidentul care a avut loc la începutul lunii septembrie pe o autostradă din Franță a zguduit opinia publică din România și a ținut prima pagină a ziarelor timp de mai multe zile. Pe 2 septembrie 2012, un autocar plin cu români s-a răsturnat pe o autostradă din Franța, cele mai multe dintre victime fiind din județul Suceava. Bilanțul oficial arăta că nu mai puțin de 20 de suceveni au fost răniți și transportați la spitalele din Franța, unii dintre aceștia fiind în stare extrem de gravă.
Printre cei care au fost la un pas de moarte în urma accidentului din Franța sunt și membri ai familiei Semenciuc din Suceava, Adela, de 44 de ani, și copii acesteia, Adrian, de 19 ani, și gemenii Sabina și Sergiu, de 10 ani. Cei patru și-au petrecut o vacanță de o lună și jumătate în Spania, unde tatăl copiilor este plecat la muncă, iar în momentul producerii accidentului se întorceau acasă pentru a se pregăti pentru începerea școlii. După aproape o lună de la tragedia din Franța, clipele de coșmar din acele momente sunt încă proaspete în memoria lor, iar fiecare dintre ei încă mai are răni vizibile produse în urma accidentului. Adela are o mână fracturată și mai multe coaste rupte, băiatul de 19 ani are o mână rănită, fetița de 10 ani are un picior rupt, iar celălalt băiat are mai multe răni la cap, la picioare și la mâini.
Și-a salvat frații și mama
Eroul familiei este fără doar și poate Adrian, fratele cel mai mare. Cu mâna stângă încă bandajată, plină de rănile de la frecarea de asfalt și de la cioburi, și cu tendoanele de la degete fracturate, Adrian Semenciuc povestește cu greu despre acele momente în care a fost la un pas de moarte. Își aduce aminte că în momentul producerii accidentului, atât el, cât și mama și frații său dormeau. „Mă aflam lângă fratele meu. Dormeam toți patru. La un moment dat am auzit niște țipete și o huruială puternică”.
Adrian povestește că din instinct l-a cuprins cu o mână pe Sergiu, fratele său, și i-a strâns capul la pieptul său. Un gest care probabil i-a salvat viața lui Sergiu, care ar fi fost strivit în timpul accidentului. „Din instinct, nu am realizat nici eu ce fac, l-am strâns pe fratele meu cu mâna. L-am adus cu capul lângă pieptul meu. Și atunci am simțit cum se lasă autocarul într-o parte și un val de cioburi a căzut peste noi. Și după aia mi-am scos mâna de sub capul lui, m-am ridicat și am văzut vreo doi-trei oameni care mai erau în picioare, și am realizat că s-a răsturnat autocarul. Dumnezeu a făcut ca să-l acopăr. Eu nu am realizat ce fac.
După aia l-am bătut peste obraz și l-am întrebat dacă e bine. A ridicat capul spre mine, era plin de sânge pe față și a spus «Da, sunt bine». Și atunci mi-am dat seama că nu are nimic la coloană, l-am luat de sub braț, l-am ridicat și l-am dus spre turelă, pe unde se putea ieși din autocar. L-am dus pe el în fața turelei și a rămas blocat. Nu a putut să facă nici un gest”, povestește Adrian.
Acesta își aduce aminte că imediat s-a dus să o scoată din autocar și pe sora sa, Sabina, fiind ajutat de încă un bărbat să o scoată din autocar. „După aia m-am dus la mama. Era cu fața în jos, cu picioarele prinse pe sub scaune și numai din cot ce se putea ridica. Am prins-o și pe ea de mână și ușor am reușit să o scot și pe ea”, își mai aduce aminte Adrian.
Probleme lui nu sunt nici pe departe de a fi rezolvate, având în vedere că încă nu își poate folosi mâna stângă. Are tendoanele fracturate, iar degetele și le poate mișca doar foarte puțin. Adrian povestește că va trebui să facă recuperare, iar dacă situația nu se va îmbunătăți, va fi necesară o nouă intervenție chirurgicală la mână. El mai spune că starea în care se află nu îi permite în momentul de față să se întoarcă la școală, Adrian fiind elev în clasa a XII-a la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.
Mama a fost despărțită de copii imediat după producerea accidentului
Mama copiilor își aduce aminte că unul dintre cele mai grele momente pe care le-a trăit în Franța a fost acela în care a aflat că cei trei copii ai săi nu sunt împreună cu ea în spitalul în care a fost transportată. Adela Semenciuc spune că dormea atunci când s-a produs accidentul, amintindu-și că s-a trezit întinsă pe autostradă, alături de copiii săi. „Toți se văitau. Vedeam oameni cu bucăți de carne spânzurate pe ei, cu mâinile și picioarele rupte. Băiatul meu mic avea rană la cap și avea sângele curs peste un ochi. I s-a închegat, era cu ochiul închis și în momentul acela credeam că nu mai are ochiul. Eram disperată”, povestește Adela.
Ea a adăugat că nu i-a venit să creadă când a aflat că cei trei copiii nu sunt împreună cu ea, în același spital. „Eu nu știam că ei nu sunt în spital cu mine. Cred că seara sau a doua zi dimineața am aflat că nu sunt cu mine. Când a venit soțul, mi-a spus că doi dintre ei sunt într-un spital la 100 de kilometri depărtare, iar cel mai mic și mai fricos era singur în alt spital”. Adela ne-a mai spus că soțul său, împreună cu consulul României la Marsilia, Ioan T. Morar, a reușit ca în câteva zile să-i aducă pe cei trei copiii alături de ea.
Acum, după ce a ajuns acasă, femeia spune că se bucură că nu a fost mai rău: „Mulțumim lui Dumnezeu că suntem în viață”. Povestește că în România au fost aduși cu un avion militar, însă imediat după ce au ajuns în țară, ea și cu băiatul de 10 ani au mai stat o săptămână la un spital din Iași, acolo unde Sergiu a fost operat a doua oară.
Copiii au fost așteptați de prieteni și vecini cu baloane, confeti și felicitări
Toți membrii familiei Semenciuc spun că primirea de care au avut parte când s-au întors acasă a fost una extrem de emoționantă. Primii care au ajuns acasă au fost Adrian și Sabina, aceștia fiind primiți de vecini și prieteni cu felicitări, cu baloane și confeti.
„Copiii mi-au spus că a fost superb. Era ca la o nuntă. Cu baloane, cu confeti și cu lumânări. A fost minunat. S-au simțit iubiți de toată lumea. Și noi când am venit a doua oară a fost frumos, dar vecinii mi-au povestit că atunci când au ajuns copiii plângea toată lumea”, ne-a mai spus Adela Semenciuc.
Prezenți alături de ea, cei doi copii de 10 ani, Sabina și Sergiu, au acum puterea să râdă și să glumească. Și așa cum singuri au spus, de mare ajutor le-a fost modul în care au fost primiți de ceilalți copii de la blocul în care locuiesc, cu felicitări de bun-venit și cu multă dragoste.
Li s-a promis că vor fi aduși până în fața ușii, dar au fost nevoiți să închirieze o mașină
La venirea în România, Adela s-a lovit din plin de sistemul din țara natală. Dacă în Franța spun că au fost tratați impecabil, în țară au avut marea dezamăgire să constate că din anumite puncte de vedere nu pot fi tratați în același fel. Adela ne-a spus că atunci când au plecat din Franța, consulul României le-a spus că vor fi aduși până în fața blocului. Cu toate acestea, după săptămâna pe care au petrecut-o la spitalul din Iași, Adela Semenciuc a solicitat o ambulanță pentru a ajuns la Suceava. Răspunsul pe care spune că l-a primit este mai mult decât halucinant: „Nu suntem în Franța. Aici suntem în România”. Fără a putea să facă altceva, Adela Semenciuc a fost nevoită să închirieze o mașină particulară pentru a ajunge acasă împreună cu băiatul ei.
O altă problemă a apărut și atunci când am întrebat-o dacă va primi despăgubiri din partea firmei care deținea autocarul care s-a răsturnat pe autostrada din Franța. Adela ne spune că nici până în momentul de față nu știe care a fost cauza exactă a accidentului și nici dacă vor primi despăgubiri. Totuși, mama celor trei copii declară că a fost sunată de reprezentanții firmei respective, care i-au spus că o să le returneze contravaloarea bunurilor pierdute sau distruse în urma accidentului. Nimic însă despre despăgubirile pe care le-ar putea primi pentru suferințele prin care au trecut. „Ne-au spus să ne facem certificate medico-legale și să vedem ce se poate recupera. Ne-au telefonat și ne-au spus că pagubele materiale le vom recupera. Poate că acum e prea repede. Am înțeles că firma e asigurată și că vor face niște demersuri să ne dea ceva”.
„În Franța ne-am născut a doua oară”
Adela Semenciuc ne-a mai declarat că așa cum îi spune băiatul de 10 ani, în Franța s-au născut pentru a doua oară. „Nu am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Băiatul cel mic spunea că dacă acum îl întreabă cineva unde s-a născut, nu mai spune că s-a născut în România, ci în Franța. Viața din România s-a dus. El s-a născut acum a doua oară în Franța. E a doua viață a lui”, încheie Adela Semenciuc.
