Duminica trecută am participat, la București, la întâlnirea fălticenenilor. A treizeci și una reuniune a fălticenenilor – generic vorbind -, adică a concetățenilor mei și a celor cu obârșia în vecinătățile tradițional arondate Fălticeniului. Invitat de domnul Adi Buta, președintele asociației, am întâlnit acolo fălticeneni notorii și fălticeneni mai puțin cunoscuți, fălticeneni de vârsta a treia, fălticeneni tineri, animați cu toții de bucuria revederii și privind deja către următoarea „adunare generală”. Lor le-am adresat câteva cuvinte pe care acum doresc să le trimit și altor fălticeneni din țară și din străinătate.
„Personal regret că prezența unui primar de Fălticeni aici, la București, se petrece, iată, după mai mult de zece ani de la ultima întâlnire. Nu vreau să știu ce a determinat această pauză, ce doresc să afirm este faptul că primarul unei comunități este prin mandat un trecător prin vremi, pe când comunitatea în sine este eternă. Tocmai de aceea cred că dumneavoastră, diaspora națională a Fălticenilor, trebuie să considerați că „acasă” nu înseamnă alternative politice de patru ani, nici numele unui primar, ci trecutul, prezentul și viitorul dumneavoastră, al familiilor dumneavoastră, al prietenilor și colegilor dumneavoastră.
Încerc o stare de disconfort deoarece pe mulți dintre dumneavoastră nu vă cunosc, dar aceeași stare o simt și față de cei pe care îi cunosc și cu care nu m-am văzut de mulți ani. După 1989 timpul s-a condensat în asemenea măsură încât te vezi cu foștii colegi de școală, chiar acasă, la Fălticeni, pur și simplu întâmplător, de câteva ori pe an. Ce să mai spui atunci de foștii colegi, de prietenii răspândiți prin țară sau care au plecat „peste”?!
Așa că, după o lungă despărțire, la întrebarea “ce mai faci” este greu să răspunzi. “Ce mai faci” acum, “ce mai faci “de când?
Pot, însă, să vă spun ce s-a mai „întâmplat” în Fălticeni în ultimii doi ani. Am lichidat vechi datorii ale primăriei de zeci de miliarde de lei. Am închis dosarul „bombei” de la fosta întreprindere chimică. Substanțele nocive din faimoasele rezervoare au fost neutralizate prin ardere, am închis astfel o pagină neagră a Fălticenilor, deschisă acum aproape 20 de ani. În al doilea rând ca importanță a proiectelor comunitare, suntem la startul reabilitării, în cadrul unui proiect de 1,5 milioane de euro, a sistemului de alimentare cu apă potabilă a municipiului. Prin programul SAMTID vor fi înlocuite rețele de apă vechi chiar și de 40 de ani. Este nevoie aici de răspunsul pozitiv al concetățenilor mei deoarece, pe de o parte, unele străzi nu sunt prinse în program – prioritizarea a fost făcută înainte de 2004 -, pe de altă parte se va lucra la infrastructura celor mai importante străzi din Fălticeni, ceea ce, cam doi ani, va produce, să spunem așa, deranj atât pentru șoferi, cât și pentru pietoni. A treia prioritate, cu caracter de veșnicie când se iese din iarnă, asfaltarea străzilor din Fălticeni. În acest scop, anul acesta am alocat de la buget aproape zece miliarde de lei, dublu față de anul trecut și cea mai mare sumă din 1989 încoace. Este clar că, chiar cu această sumă record, nu putem face decât plombări; am cheltuit doar pentru „peticirea” sectorului municipal al europenei suma de aproape două miliarde de lei vechi. În același context, lucrăm la rezolvarea problemei parcărilor auto în Fălticeni, soluțiile de moment fiind sectorizarea cu sens unic a unor străzi și crearea unor locuri de staționare „în spic”. Între activitățile „vizibile” ale primăriei se înscrie și salubrizarea localității. Operatorul local gestionează deșeurile selectiv, potrivit standardului european și, cu o nouă conducere, serviciul „utilități publice” al primăriei a readus străzile la un nivel de curățenie întâlnit doar înainte de 1989. Ca să închei cu capitolul cel mai sensibil, al lucrurilor care „se văd”, până la construirea unei strategii specifice, am „înghețat” regimul concesionărilor în scopul regenerării urbane.
Un alt domeniu care consumă timp și resurse umane este cel al aplicării legilor proprietății. Ca liberal declar răspicat că proprietatea trebuie să fie sfântă și în România. Sunt însă persoane pe drept nemulțumite, care ar trebui să reintre în posesia proprietăților lor, pierdute sau încurcate de haosul din fondul funciar din 1989 încoace. Probleme mari sunt cu fondul imobiliar al unor instituții. Sunt retrocedate două secții ale spitalului – maternitatea și dermato-venerice, clubul copiilor și elevilor, sunt revendicate o școală generală și ocolul silvic. Dacă veni vorba de spital, sunt speranțe să reluăm și să finalizăm construcția noului spital. Și tot la speranțe, așteptăm, în iunie, aprobarea la Bruxelles a unui proiect de reabilitare a Muzeului Irimescu, proiect realizat în parteneriat cu Regiunea Abruzzo din Italia, ambele, cum se știe deja, cu sprijin ministerial și parlamentar. Cam acestea ar fi aspectele generale. Pentru altele, de discutat în vreme de descrețit frunți, vă aștept la Fălticeni, de Sânt’Ilie.
Închei prin a vă mulțumi din nou pentru invitație și aș dori să acceptați dorința mea de a fi primarul comunității fălticenenilor, fie aceasta cea de acasă sau cea a concetățenilor răspândiți în țară sau în lume. Tocmai de aceea vă adresez rugămintea de a mă sprijini, de a ne sprijini pe noi, cei de acasă, nu material, ci prin accesul la informație, prin disponibilizarea relațiilor pe care vi le-ați creat, prin activități de lobby, prin dragoste de Fălticeni și în numele spiritului comunitar. Să ne vedem sănătoși, oriunde ne-am întâlni în lumea largă!”
