Părinte consilier, ce părere aveți despre următorul fapt: unor copii de clasa a V-a li s-a spus la ora de religie că există case bântuite. Urmarea: copiii s-au speriat, ceea ce a determinat pe unii părinți să se gândească să-și retragă copiii de la ora de religie. Este aceasta o greșeală a profesorului de religie care poate că nu s-a făcut bine înțeles sau ține de reticența unor copii/părinți, care nu au poate capacitatea de a înțelege anumite aspecte de credință?
Mă miră faptul, în primul rând, că niște copii de clasa a cincea se mai tem de case bântuite. Trăim în lumea lui Scooby Doo, a lui Buffy, spaima vampirilor, cele mai urmărite seriale tv sunt cu vampiri, vârcolaci și zombie, copiii se costumează în încornorați de Halloween, dar dacă pomenești de diavol la ora de religie se schimbă Constituția României și se scoate disciplina religie din școli. O fi o greșeală poate și a profesorului care nu și-a dat seama de faptul că are în față niște inocenți care nu au văzut niciodată Destinație finală sau nu au auzit de poltergeist (grație poate și unor canale Discovery), dar reacția părinților este fără îndoială ipocrită și arată cât de mult sunt rupți de copiii lor și cât de falsă este percepția lor asupra lumii propriilor copii. Și da, există case bântuite. Dacă este adevărat că un loc precum biserica oferă liniște și odihnă sufletească datorită lucrărilor sfinte ce se săvârșesc în ea, tot astfel o casă martora multor nelegiuiri transmite ceva din negativul acelor experiențe. În sensul acesta, casele pot fi bântuite, poate nu de fantome sau creaturi fantastice ca în animațiile sau filmele pe care le văd copiii noștri, dar cu siguranță de răutatea omenească sau demonică. În asemenea cazuri îmi place să pomenesc cuvântul Sfântului Petru Apostolul, care le scria sobornicește creștinilor: Smeriți-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la timpul cuvenit.
Lăsați-I lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați împotrivă, tari în credință.
Alt îndemn mai bun pentru părinți, copii, profesori de religie nu cred că există.
(Sursa: Doxologia)
