O substanță naturală produsă de organismul uman, care poate să producă „celule nemuritoare”, descoperită de specialiștii spanioli, ar putea fi elementul cheie pentru conceperea unui „elixir al tinereții”, potrivit unui studiu publicat în New Scientist, informează telegraph.co.uk. Cercetătorii consideră că prin creșterea nivelului unei enzime prezente în mod natural în organism s-ar putea preveni moartea celulelor și, în acest fel, ar crește speranța de viață.
Proteina, numită telomerază, ajută la menținerea telomerilor, învelișul protector de la extremitățile cromozomilor. Telomerii sunt secvențe repetate de ADN care se află la capetele cromozomilor, protejându-i pe aceștia de eventuale distrugeri. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, telomerii devin din ce în ce mai scurți, celulele nu mai sunt protejate și în cele din urmă mor. Cercetătorii utilizează lungimea telomerilor ca indice al îmbătrânirii biologice.
Specialiștii consideră că prin creșterea nivelului de telomerază sintetizată pe cale naturală de către organism s-ar obține o întinerire a celulelor.
O echipă de oameni de știință de la Spanish National Cancer Centre din Madrid a testat această teorie pe șoareci și a constatat că animalele modificate genetic pentru a produce o cantitate de zece ori mai mare de telomerază au trăit cu 50% mai mult decât ceilalți.
Această enzimă a fost capabilă „să transforme celulele normale și muritoare, în «celule nemuritoare»”, a declarat Maria Blasco, coordonatoarea acestui studiu. Cercetătoarea spaniolă s-a declarat optimistă în privința obținerii unor rezultate similare și în cazul oamenilor, deși a îndemnat comunitatea internațională a medicilor să rămână, deocamdată, prudentă.
Unul dintre efectele secundare ale creșterii nivelului de tolemerază este creșterea riscului de apariție a cancerului. Acest inconvenient ar putea fi combătut prin descoperirea unor medicamente eficiente împotriva cancerului, a declarat Blasco.
Șoarecii cu un nivel crescut al acestei enzime au beneficiat și de alte avantaje, de multe ori specifice exemplarelor tinere, precum lipsa grăsimii subcutanate și o mai bună toleranță la glucoză.
