Profesori care obligă copiii să facă meditații. Profesori care pun note în funcție de ocupațiile părinților și relațiile cu aceștia. Profesori care te apreciază după cît e de gras mielul pe care îl primesc de Paști. Toate acestea sunt realități dureroase ale învățământului românesc. Ca astfel de lucruri să nu se întâmple (cel puțin nu prea des) veghează, printre alte instituții, și Inspectoratul Școlar. Crema profesorilor din județ e concentrată aici. Cei mai competenți, cei corecți, cei mai incoruptibili. Asta-i teoria. Practica e cu totul alta. În numărul de ieri, „Monitorul” v-a prezentat mecanismul șpăgilor la Inspectoratul Școlar Județean Suceava. În buna tradiție românească, vedem cu ochii minții și filmul „Drumul șpăgii”. Un candidat picat la examenul de titularizare, care vrea musai la o catedră, contactează (de obicei prin intermediari) un inspector școlar, despre care știe că poate să-l rezolve. Îi oferă o sumă de bani (de regulă nu se negociază, pentru că tariful e fix) pentru a primi o catedră, chiar dacă nu a luat concursul. Se rezolvă și toată lumea e mulțumită. (Mai puțin sistemul de învățământ și elevii, dar ăștia din urmă nu contează.) Cam acesta ar fi filmul „firesc” al șpăgii. Doar că, la Suceava, scenariul a suferit mici modificări. Cei picați, cei care nu au luat concursul, erau contactați de inspectori școlari care se ofereau să le obțină o catedră. Dacă nu ați înțeles, repet: inspectorul școlar îi contacta pe cei picați și le spunea că, pentru o șpagă consistentă, vor primi o catedră, chiar dacă au picat examenul. Tranzacțiile se făceau așa cum au văzut inspectorii școlari în filmele cu mafioți, cu întâlniri în afara localităților, cu banii dați în mașină. Suma obținută prin acest efort era împărțită apoi între inspectorii școlari care puneau osul la rezolvarea problemei.
Probabil că, dacă nu era inspectorul general adjunct Niculai Barbă, nu se afla astăzi nimic din toate acestea. Nu o fi Niculai Barbă un Colombo la Sucevei, dar receptivitatea lui la cazurile de încălcare a legii și prezentarea imediată a acestora în fața presei a dat curaj celor care s-au simțit trași pe sfoară. Și care au venit și au reclamat. Pentru că au văzut că lucrurile se pot mișca. Așa s-a ajuns și la autodenunțarea mai multor tineri care au picat examenul de titularizare și cărora li s-a promis o catedră după scenariul de mai sus. Iar după o bună bucată de vreme de la aceste autodenunțuri aflăm că unul dintre inspectorii intermediari în traseul șpăgilor lucrează și astăzi la Inspectoratul Școlar. Inspectorul în cauză și-a recunoscut implicarea în astfel de cazuri și, totuși, a fost menținut în instituție. În loc să stea la ușa DNA, inspectorul face și desface în continuare la IȘJ.
Domnule Carcalete, hai faceți puțină curățenie! Dacă nu se poate în tot sistemul, măcar acolo la vârf. Faceți curățenie. Nu pentru presă, nu de dragul imaginii. Ci măcar pentru tinerii aceia care mai au frumoasa naivitate de a se face dascăli. Pentru tinerii aceia care mai cred, în exuberanța vârstei, că una dintre cele mai frumoase meserii e aceea de a-i învăța carte pe alții. Faceți curățenie, domnule Carcalete, pentru că mai sunt tineri care vor să fie dascăli pentru că simt o chemare, de undeva din interior. Și încă nu sunt scârbiți de tot de ceea ce se întâmplă. Încă…
