SAB SA sau Fabrica de spirt, cum este cunoscută de localnici, este cea mai veche fabrică din municipiul Rădăuți, cu o tradiție în domeniu de peste 200 ani. Cei mai vârstnici locuitori ai municipiului vorbesc cu respect despre „Fabrica de bere, spirt și lichior S. Rudich”, cei de vârsta a doua își amintesc că la „Întreprinderea de spirt, bere și amidon” erau salarii bune, iar tinerii de astăzi știu puțin sau aproape deloc despre aceasta. Însă din ceea ce a fost, astăzi Fabrica de spirt din Rădăuți nu mai este decât o umbră care trezește nostalgii rădăuțenilor.
Vestea calității excepționale a lichiorurilor de Rădăuți a ajuns la urechile nobililor vienezi, fabrica devenind furnizor al Curții Imperiale
La Rădăuția fost mai întâi o fabrică de bere, construită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prima unitate de sine stătătoare din Bucovina, realizată prin subvenția Administrației Domeniului Fondului Bisericesc. La mijlocul secolului următor, lângă fabrica de bere s-a construit o fabrică de spirt, iar în anul 1881, acestea au fost cumpărate de familia Rudich, care s-a implicat din plin în modernizarea lor. Tot în acea perioada s-a ridicat o clădire administrativă, s-a adus tehnologie la cerințele vremurilor și au fost angajați maiștri specializați la Viena.
Berea produsă la Rădăuți ajunsese să fie cunoscută în tot Imperiul Austro-Ungar. Dar în afară de bere, la Rădăuți s-a mai înființat și o fabrică de lichioruri. Vestea calității excepționale a lichiorurilor de Rădăuți a ajuns la urechile nobililor vienezi, fabrica devenind furnizor important al Curții Imperiale. Prestigiul firmei era demonstrat și de faptul că fabrica deținea vagoane izoterme și cisterne speciale, astfel berea, spirtul și băuturile alcoolice ajungeau la Viena sau Paris la fel de proaspete ca și cum atunci ar fi ieșit din alambicuri.
Se fabricau la acea vreme produse tradiționale, unele unicat, cum era kidis (lichior de cireșe amare și dulci în amestec cu vișine, după o rețetă astăzi pierdută), lichior de mentă, lichior de cafea, Taffel, o băutură celebră, deținătoare a nenumărate medalii internaționale, dar și o bere excelentă care concura oricând cu produsele similare fabricate la acea vreme în Europa.
Al Doilea Război Mondial a însemnat și prima lovitură grea dată fabricii. În 1944, rușii au demontat toate instalațiile și le-au dus, drept captură de război, în Uniunea Sovietică. Au rămas doar clădirile. Patronul, ultimul membru al familiei Rudich, se refugiase în Elveția, iar în 1949 statul român l-a despăgubit pentru averea din țară.
Începând din 1954, fabrica de spirt, bere și amidon de la Rădăuți a reînviat. S-au adus utilaje de la diferite distilerii din țară și s-a reluat producția de spirt. În anul 1970, fosta fabrică de bere a fost reorganizată tot ca fabrică de spirt. Alcoolul de Rădăuți, cunoscut pentru calitatea sa, era produs în special din cereale, dar și din cartofi. În acest fel, unitatea economică de la Rădăuți a traversat două secole.
SAB SA Rădăuți producea 18 sortimente de băuturi alcoolice
Întreprinderea, rebotezată după anul 1990 SAB SA Rădăuți, a fost privatizată prin metoda MEBO. Printr-un program de investiții, realizat în anii 1998-1999, s-a achiziționat o linie de îmbuteliere care a transformat SAB dintr-un simplu producător de alcool într-un producător de băuturi alcoolice. Lăcrămioara Loghin, directorul companiei de atunci, povestea la începutul anilor 2000 cum s-a luat această decizie: „Practic, piața a impus acest lucru. Înainte de 1990 în țară erau numai zece producători de alcool. Acum sunt 88 de producători autorizați. Am înțeles că, dacă nu ne vom orienta către producerea de băuturi, vom avea puține șanse să supraviețuim, și atunci ne-am propus să reînviem tradiția veche de un secol, aici, la SAB. Am investit șase miliarde de lei (n.r. vechi), am început să producem vodcă, și ulterior ne-am diversificat gama de sortimente, orientându-ne cu precădere către băuturi specifice zonei Bucovinei, băuturi naturale. A fost un succes. În acest moment (începutul anilor 2000 – n.r.), afinata Saber este produsul reprezentativ al firmei noastre, un produs în totalitate natural”.
Atunci, SAB SA Rădăuți producea 18 sortimente de băuturi alcoolice: afinată, vodcă, vișinată, brandy, bitter, dry gin, lichioruri, rom etc. Directorul Lăcrămioara Loghin considera că relansarea producției de băuturi alcoolice a însemnat de fapt relansarea societății. În 2002, la SAB SA Rădăuți lucrau 115 angajați, iar cifra de afaceri a firmei pe primele nouă luni ale acelui an a fost de 108 miliarde de lei vechi, profitul brut atingând 21 de miliarde de lei vechi. În același timp, unitatea era un contribuabil semnificativ la bugetul statului. Tot în primele nouă luni ale anului 2002, SAB a virat 50 de miliarde de lei vechi la buget – accize, TVA și impozit pe profit. Rezultatele nu au întârziat să apară. Într-un singur an, cota de piață a băuturilor Saber, produse de firma SAB, a crescut de zece ori. „În prezent, fabrica produce alcool rafinat de calitate superioară, utilizând ca materie primă numai cereale, porumb și grâu”, concluziona atunci directorul societății, Lăcrămioara Loghin.
La Fabricade spirt erau cele mai mari salarii din oraș
Ulterior, după anul 2004, acționar majoritar la fabrica rădăuțeană a devenit Alexandrion Group, care a folosit spirtul de la Rădăuți la producerea mai multor băuturi apreciate pe piața de profil, tocmai datorită calității acestuia. Însă noul proprietar a luat o decizie surprinzătoare, de circa trei ani nu s-a mai fabricat spirt la Rădăuți, a folosit stocurile care mai existau, apoi a disponibilizat salariații.
Ioana P., o pensionară care a lucrat mai bine de 25 de ani în fabrică, își amintește: „Practic acum fabrica e într-un fel de conservare. Îmi aduc aminte că au existat ani în care erau angajați circa 400 de oameni și se lucra în patru schimburi. Spirtul care se producea la noi era cel mai bun din România. Au fost perioade, după Revoluție, în care la Fabrica de spirt erau cele mai mari salarii din oraș, angajații cu funcții importante aveau leafa chiar de patru-cinci ori mai mare decât cei de la Poliția de Frontieră. Știu că de circa trei ani nu se mai produce nimic acolo, și că au rămas 15-20 de angajați…” Femeia mai spune, cu tristețe, că în rândul foștilor angajați se discută despre faptul că multe din fostele utilaje, rezervoare sau cisterne din fabrică au luat drumul fierului vechi.
Am încercat să iau legătura cu actuala administrație a fabricii din Rădăuți și, după ce am pătruns în incintă, mi s-a explicat, într-un mod foarte politicos, că nu mi se poate furniza nici un fel de informație și că nu pot fotografia nimic de acolo. În schimb mi s-a recomandat site-ul www.saber.ro, de unde aș avea posibilitatea să obțin toate informațiile despre fabrică. Chiar dacă acolo sunt postate unele informații publice, nu am găsit tocmai ceea ce mă interesa: istoria unei fabrici care și-a pierdut tradiția după mai bine de 200 de ani…
