„Fabrica” de ingineri și profesori

– Cu 127 de studenți și “o mână” de profesori, în 1963 ia ființă prima instituție de învățământ superior din Suceava
– Aproape de „faliment” în 1989, învățământul superior sucevean se reorganizează în 1990, prin Hotărâre de Guvern, și facultăți precum Teologia sau Medicina sunt propuse pentru înființare
– De la înființare și până astăzi, numărul studenților a crescut de zece ori, cel al profesorilor de 14 ori, iar numărul specializărilor a ajuns de la 2 la 20
A pornit pe la începuturile anilor ’60 cu o mână de profesori și 127 de studenți, care studiau fie filologie, fie matematică-fizică. Este vorba despre actuala Universitate „Ștefan cel Mare” din Suceava, fostul Institut Pedagogic de trei ani, înființat în anul 1963, și care, la patru decenii de la înființare, numără aproape 12.000 de studenți și peste 320 de cadre didactice. Așadar, în anul 1963, la 1 octombrie, la Suceava se înființează Institutul Pedagogic de trei ani, cu cele două facultăți, filologie și matematică-fizică, cu un efectiv total de 127de studenți, sub „cârma” primului rector, Constantin Ciopraga. Nu exista nici colectiv didactic anume selectat și format pentru pregătirea studenților, la acea vreme fiind doar 22 profesori „titulari” și 15 veniți prin transfer de la Institutul Școlar Regional, nu exista nici spațiul necesar desfășurării unei asemenea activități, așa se face că în primii șapte ani de „viață”, Institutul Pedagogic a funcționat în actuala clădire a Colegiului Național „Petru Rareș”, abia și în 1970 s-a mutat în clădirea în care funcționează și astăzi. Treptat, din 1963 și până în 1967, numărul studenților din Institutul Pedagogic sucevean crește, și asta datorită înființării de noi specializări, precum Litere, Istorie, Geografie și Sport. Astfel, în al doilea an de existență, la Suceava existau 305 studenți, iar în 1966 numărul acestora se apropie de 500. De menționat că, pe lângă facultățile deja existente la Suceava, la Institut se mai înființează, în anul 1964, Catedra Militară subordonată Centrului Militar al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar fiecare student avea obligativitatea de a participa săptămânal la orele cu caracter militar de pregătire teoretică și practică. În 1968 durata studiilor la Institutul Pedagogic se extinde de la trei la patru ani, ocazie cu care apar și primele specializări tehnice la Suceava, precum Inginerie Mecanică, Inginerie Electrică și Industrie Alimentară. Și numărul studenților, dar și al cadrelor didactice se mărește, astfel că, la începutul anilor ’70 la Suceava învățau aproape 1.000 de studenți, cei mai mulți dintre ei la filologie, tot acum începând să vină la aici și studenți din alte județe, mare parte din Botoșani, Iași, Neamț, Bistrița Năsăud sau Maramureș. Aceasta este și perioada în care în Institut se înființează și prima școală postliceală de informatică, școală care nu a funcționat decât patru ani, din 1974 și până în 1978.
– La începutul anilor 1980 la Suceava vin să învețe studenți străini, cei mai mulți din Guyana și Ecuador
De la sfârșitul anilor ’70 și până în 1984, Institutul Pedagogic din Suceava capătă o altă denumire, Institutul de Învățământ Superior, moment în care la Suceava încep să vină la studii și cetățeni străini, cei mai mulți din Guyana, Ecuador, Germania (RFG), Israel și Iran. Cu toate că în anul universitar 1984 au fost planificați să vină la studii la Suceava aproximativ 300 de studenți străini, dintre aceștia doar 90 s-au mai înmatriculat, iar numărul lor, în anii imediat următori, a fost din ce în ce mai mic. Între anii 1985-1989, pe baza unor decizii administrative, Institutul din Suceava ajunge aproape de „faliment” și funcționează aproape ca o filială a Institutului Politehnic din Iași. Anul 1990 este momentul în care învățământul superior sucevean o ia de la zero, momentul în care se înființează noi facultăți, cu noi specializări, iar numărul profesorilor și al studenților crește semnificativ de la an la an.
– În 1990, profesori și studenți suceveni scandează în fața Guvernului pentru înființarea Universității „Ștefan cel Mare”
Totul a pornit la începutul anilor 1990, când aproape 200 de studenți și profesori au plecat la București, în fața Guvernului, pentru a cere înființarea unei universități la Suceava. Astfel, la 7 martie 1990, prin Hotărâre de Guvern, Institutul de Învățământ Superior devine Universitatea „Ștefan ce Mare”, aflată în subordinea Ministerului Învățământului și care la acea dată număra aproximativ 110 cadre didactice și 1.575 de studenți. Universitatea nou înființată urma să aibă două facultăți, Inginerie și Litere și Științe, cu specializări tehnice, precum Mecanică sau Mecatronică, dar și cu alte profiluri precum Litere, Genetică și chiar Teologie. Tot acum apare și Facultatea de Silvicultură și, mai mult decât atât, se duc tratative pentru înființarea unei facultăți de medicină, care nu s-au mai finalizat. Așa cum spuneam, din 1990 și până în prezent, numărul studenților Universității Suceava a crescut considerabil de la an la an, astfel că, de la 2.359 de studenți înscriși la Suceava în anul universitar 1994-1995, în perioada 2000-2001 numărul de studenți ajunge la 7.100, în 2003-2003 la 8.700, iar în acest an universitar numărul acestora se apropie de 12.000. Și numărul facultăților și al specializărilor s-a modificat anual, astfel că, din 1990 și până în 2005, au fost înființate sau reorganizate 9 facultăți, printre care amintim Științe Economice și Administrație Publică, Educație Fizică, sau colegiul Universitar de Institutori. Numărul cadrelor didactice universitare a crescut și acesta mult, iar în momentul de față în Universitate predau 325 de profesori. Astfel, de la începuturi și până astăzi, numărul studenților suceveni a crescut de aproape 10 ori, cel al cadrelor didactice de aproape 14 ori, iar în ceea ce privește numărul facultăților, dacă în 1963, la înființare, erau doar două, în prezent la Universitatea Suceava funcționează nouă facultăți și peste 20 de specializări.