„NOU! Vizitați colecția de primăvară –gablonț”, e un anunț pe internet care nu are cum să nu-ți atragă atenția, și nu neapărat prin conținut, ci prin faptul că este postat pe site-ul unui spital de psihiatrie. Cel de la Câmpulung Moldovenesc.
Colecția, se precizează în același anunț, a fost realizată în spitalul câmpulungean, iar cu un simplu click îți apare o fereastră în care sunt prezentate toate modelele din colecție, circa 50 de gablonțuri, din acryl.
Gablonțurile sunt realizate chiar de pacienți ai Spitalului de psihiatrie, iar comenzile curg, sute de coliere fiind vândute aproape lună de lună.
Comenzi pe bandă rulantă
Pe lângă gablonțuri –care au cea mai mare căutare – în mansarda Spitalului de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc se pictează icoane, tablouri, se cos goblenuri, se fac articole de artizanat, ceramică, împletituri din nuiele, articole de îmbrăcăminte etc.
„Avem câteva paciente foarte bune croitorese și intenționăm, pe viitor, să creăm și rochii de bal pentru doamne, domnișoare, studente sau eleve, pentru baluri, banchete, ocazii festive…”, mărturisește administratorul „fabricii” de gablonțuri, doctorul Alexandru Paziuc.
Totul face parte dintr-un proiect al doctorului Paziuc –atelierele de ergoterapie – al cărui scop este acela de a schimba imaginea comunității, a oamenilor în general, față de bolnavul psihic, și de a-l ajuta pe acesta să descopere ce abilități profesionale are, de a-l învăța o meserie, a-l face să se simtă util, responsabil, răspunzător pentru ceea ce face.
Afacerea merge strună, iar aproape lunar, spitalul câmpulungean încasează zeci de milioane de lei vechi de pe urma vânzării produselor create în atelierele de ergoterapie.
Banii sunt folosiți pentru plata utilităților unității medicale și pentru achiziționarea materialelor de producție.
„Luna trecută am vândut gablonțuri de 14 milioane (n.r.-lei vechi). S-a dus vestea imediat, avem foarte multe comenzi… Trei sferturi din agenda de telefon e plină de pacienți care vor să vină să lucreze”, mărturisește Cezara Alexoaie, unul dintre instructorii de ergoterapie ai spitalului.
Prețul unui goblen este de aproximativ 15 lei, iar lunar se vând câteva zeci de modele.
Tablouri, icoane, articole artizanale, căciulițe și ciorapi pentru copii, bluzițe, veste, sculpturi din lemn, ceramică etc. completează oferta atelierelor de ergoterapie din mansarda spitalului.
La Psihiatria din Câmpulung Moldovenesc, pacienții pot învața să facă chiar și plăcinte sau prăjituri, în bucătăria spitalului.
„Avem în perspectivă colaborarea și cu societăți comerciale, sunt deja persoane interesate ca produsele noastre să fie preluate și vândute de firmele pe care le reprezintă”, completează doctorul Alexandru Paziuc.
„N-am gratii la geam, n-am paznic, în alte spitale există filtre, n-am nevoie”
La Câmpulung Moldovenesc, „spitalul de nebuni” nu are paznic, gratii la geam și uși ferecate cu lacăte.
Printre pacienți sunt ingineri, profesori, doctori ori studenți care au clacat la un moment dat. „Avem și ziariști în evidență”, zâmbește Alexandru Paziuc.
„Boala nu alege”, punctează medicul, explicând că, la nivel european, unul din patru oameni suferă de tulburări psihice.
„Observați că nu țipă nimeni. N-am gratii la geam, n-am paznic, în alte spitale există filtre, n-am nevoie… tot timpul îi explic pacientului: Unde vrei să fugi? Unde? Cine te primește cu brațele deschise, să te înțeleagă mai bine? Din păcate, la noi încă există această mentalitate că bolnavul psihic este nerecuperabil, periculos, că este o rușine să ai o astfel de persoană în familie și că el nu mai este bun comunității. Nu, este total greșit”, continuă medicul psihiatru.
Proiectul atelierelor de ergoterapie din mansarda Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc a demarat în 2002-2003, iar conceptul, preluat de la Spitalul Socola din Iași, a fost îmbunătățit de la an la an, cu idei „importate” de la spitale din Germania.
„Nu putem construi un alt tărâm pentru bolnavii psihici”
Pe lângă tratamentul medicamentos, pe lângă ședințele de consiliere, psiho-educație și psihoterapie, atelierele de ergorterapie au rolul de reinserție socială, reintegrare în comunitate, prin creație.
„Dacă într-un spital de psihiatrie, un pacient vine și stă câteva săptămâni, de două ori pe an, dacă la cabinet vine și stă cinci sau zece minute, cât îi faci o evaluare și-i scrii rețeta, marea majoritate a timpului, el o petrece în familie sau în comunitate. Ori atâta timp cât familia nu înțelege cum să se comporte cu acest pacient, atâta timp cât comunitatea nu oferă posibilități de integrare și de recuperare, vorbesc de un loc de muncă protejat, de o locuință protejată a acestuia, cauzele, în general de stres social, care au dus persoana în criză, se mențin și se produce recăderea. Și atunci costurile întregii comunități sunt foarte ridicate. De aceea, noi ne-am gândit că prin această ergoterapie, pacientul, cât vine și stă în spital, are, pe lângă medicație, consiliere și intervenție psihoterapeutică, și posibilitatea să își descopere niște abilități profesionale”, explică doctorul Alexandru Paziuc.
Marea problemă, însă, continuă medicul psihiatru, este aceea că aceste servicii, pe care pacientul le învață în spital, nu se regăsesc și în comunitate, acolo unde el se întoarce.
„În momentul în care iese din spital, acea activitate trebuie să și-o continue și acasă. Dacă el învață să facă împletituri din nuiele, gablonțuri ori croitorie în spital, ar fi bine ca astfel de servicii să fie și în comunitate, nu plătite de spital, ci de serviciile abilitate, cum ar fi Direcția de Asistență Socială… Din păcate, munca noastră se oprește în spital. Nu putem construi un alt tărâm pentru bolnavii psihici, ei sunt ai noștri, trebuie doar să îi înțelegem și să învățăm să îi acceptăm și să găsim soluțiile cele mai bune pentru a-i integra”, subliniază medicul.
„Fabrica” de flori și legume –prima întreprindere socială
Pentru a da un exemplu autorităților și a arăta că se poate și e și rentabil, atât pentru comunitate, cât și pentru pacienți, doctorul Alexandru Paziuc, împreună cu reprezentanții fundației „Orizonturi” și un medic psihiatru din Germania, pun la cale prima întreprindere socială de la Câmpulung Moldovenesc, la care să fie angajate persoane care au sau au avut statut de persoane cu dizabilități psihice.
Au concesionat serele orașului și au de gând să producă flori și legume, pe care să le vândă agenților economici interesați.
De pe urma acestui gen de afacere, mai toată lumea are de câștigat.
În primul rând pacientul, care beneficiază de un loc de muncă, în afara porților spitalului de psihiatrie, și câștigă și bani de pe urma activității sale.
De câștigat are și spitalul și comunitatea, pentru că bolnavul, integrat într-o activitate cotidiană, colectivă, nu mai are acele căderi psihice, acele decompensări care de cele mai multe ori sunt generate de modul în care familia sau cei din jur îl acceptă.
„Se vor crea în jur de 30 de posturi, iar pe un post putem angaja și două-trei persoane, pentru că, fiind sub tratament, mulți vor lucra două-trei ore pe zi. E o întreprindere socială, nu una în care trebuie să muncească 12-16 ore pe zi, să îndeplinească o anumită normă…”, explică medicul psihiatru.
Icoane pentru băutură
În mansarda Spitalului de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc se refugiază câteva ore pe zi și un foarte bun pictor de icoane, și acesta un pacient mai vechi al doctorului Paziuc.
Înainte, picta icoane și le vindea pe câțiva lei, pentru a-și lua băutură.
„Are un talent deosebit, însă tot ce strângea se ducea pe băutură. I-am făcut un loc special pentru a picta icoane, i-am dat de lucru și rezultatele nu au întârziat să apară. Acum vine aproape zilnic și desenează. Venind în fiecare zi, nu consumă alcool, se simte util, o parte din icoanele pe care le pictează le valorifică și, cel mai important, nu am mai avut decompensări din partea lui de câțiva ani de zile, deci costurile spitalului pentru acest pacient au scăzut, foarte mult, ba dimpotrivă contribuie la obținerea de venituri pentru spital”, exemplifică medicul psihiatru avantajele ergoterapiei.
Pacient la Psihiatrie și membru în Consiliul de administrație al spitalului
Sună poate ca un început de banc, însă, la Spitalul de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc, din Consiliul de administrație a făcut parte, până nu de mult, chiar unul dintre foștii pacienți ai unității medicale.
„Întotdeauna am spus că atunci când vrei să faci ceva pentru pacient, în primul rând ar trebui să întrebi pacientul. Ce vrei tu să faci? Ce crezi că ar fi bine să faci?”, argumentează doctorul Alexandru Paziuc decizia prin care până nu de mult, printre membrii Consiliului de administrație al spitalului câmpulungean, s-a numărat și un pacient, care era recuperat, însă în continuare sub tratament.
70 de paturi și 1200 de pacienți pe lună
Numărul persoanelor cu probleme psihice crește îngrijorător de la an la an, avertizează specialiștii, susținând că autoritățile ar trebui să se implice mai mult în sprijinirea acestei categorii de persoane.
„Într-o societate care este nesigură, într-o societate în care modul de a fi înțeles și de a trăi în condiții cât de cât decente, civilizate, nu sunt asigurate, starea de stres poate să genereze o boală. De obicei, și studiile au dovedit acest lucru, stresul, mai ales stresul social lasă urmări asupra persoanei, indiferent de ce pregătire are. Păi un om care își pierde la 45-50 de ani locul de muncă și nimeni nu îl mai angajează, sigur că face depresie. Are copii la facultate, rate în bancă, fel de fel de probleme, nu are cu ce să plătească, cu ce să iasă din starea respectivă, și atunci sigur că se gândește să își pună capăt zilelor. Noi încercăm să îl ajutăm să depășească momentul de criză, să vadă că are și alte posibilități, și ajungem din nou la ateliere de ergoterapie… Ce face însă când iese din spital și trebuie să se întoarcă în comunitate?!”, întreabă retoric doctorul Alexandru Paziuc.
La Spitalul de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc s-a redus nu de mult, din cauza austerității bugetare, numărul de paturi, ajungându-se la 70.
Unitatea, însă, trebuie să facă față la circa 1200 de pacienți pe lună, cei mai mulți fiind din județ.
Cum este tratat bolnavul psihic într-un orășel german, mai mic ca Suceava
Prezent zilele trecute la spitalul câmpulungean, doctorul Klaus Silberberger, medic psihiatru în Kaufbeuren (Germania), a explicat că, pe lângă probleme financiare, cea mai mare problemă în privința spitalelor de psihiatrie din România, pe care le-a cunoscut în ultimii ani în cadrul schimburilor de experiență inițiate în cadrul unor proiecte de colaborare, este legată de mentalitate.
În Kaufbeuren, un oraș cu aproximativ 50.000 de locuitori, aproape jumătate cât municipiul Suceava –explică Klaus Silberberger – s-a redus de asemenea numărul de paturi de la spitalul de psihiatrie, însă, explică doctorul german, s-au dezvoltat în paralel servicii în comunitate.
Majoritatea bolnavilor nici nu ajung la spital, fiind tratați ambulator. Au centre de zi unde se întâlnesc și își petrec timpul liber, locuințe protejate, au întreprinderi sociale care le oferă locuri de muncă.
„Contează foarte mult pentru că depășesc singurătatea, întâlnesc alte persoane și au un sentiment al valorii personale, se simt utili și nu pierduți și stigmatizați. Poate părea costisitor, dar din experiența noastră, scăzând durata de spitalizare, scad foarte mult și costurile. Este mult mai important ca persoana să fie tratată în societate, acolo unde învață să gestioneze mai bine boala”, adaugă Klaus Silberberger, unul dintre doctorii care au inițiat sistemul de asistență psihiatrică comunitară în Germania.
Silberberger a precizat, totodată, că o altă problemă foarte mare întâlnită în România e stigmatizarea bolnavului psihic, disprețuit de comunitate și, de multe ori, și de autorități.
