Distrusă de nepăsare și uitare, Fabrica de Bere Solca a revenit brusc în actualitate acum câțiva ani, după ce afaceristul Arcadie Plămadă a încercat să schimbe linia tehnologică de îmbuteliere cu una performantă. În acel moment s-au trezit din adormire și autoritățile statului, care și-au adus aminte ca prin farmec despre faptul că acea clădire este catalogată drept monument istoric.
Se întâmpla în iunie 2010, când lucrările care se derulau la Solca au fost semnalate poliției și celor de la Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național Suceava. Ce a urmat a fost o adevărată demonstrație de forță.
Orice lucrare a fost sistată, iar plângerile penale care au urmat au fost trimise spre soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Pe 21 noiembrie 2011, procurorii l-au trimis în judecată pe Arcadie Plămadă pentru distrugere parțială și degradare a unui monument istoric, efectuarea de săpături neautorizate în zona de protecție a monumentului istoric, precum și executarea fără autorizația prevăzută de lege a lucrărilor de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie executate la construcții reprezentând monumente istorice.
Procesul s-a finalizat zilele trecute, după mai bine de trei ani, iar Arcadie Plămadă a fost achitat de toate instanțele de judecată.
Ce nu s-a spus în toată această perioadă
În urmă cu 5 ani, Arcadie Plămadă a fost zugrăvit drept groparul fabricii de bere, omul care a cumpărat un imobil monument istoric doar pentru a-l distruge. Au fost și lucruri despre care nu s-a suflat o vorbă, dar despre care magistrații fac referire în motivarea soluției de achitare a lui Arcadie Plămadă.
Fabrica de Bere de la Solca a fost monument istoric doar când s-a dorit, pentru că în rest nimănui nu i-a păsat în mod real de acest aspect.
Relevant în acest sens este și faptul că Primăria Solca, unul dintre cei mai vehemenți „agresori” din dosar, nu avea nici o evidență despre situația acestui imobil.
„Primăria orașului Solca nu a avut până în momentul nașterii litigiului vreo evidență din care să rezulte că imobilul este monument istoric, atâta vreme cât a perceput de la fabrică taxe și impozite, deși Legea 422/2001 scutește monumentele istorice de la plata impozitelor pe terenuri și clădiri”, se arată în motivarea de la Curtea de Apel Suceava.
Nici proprietarul anterior lui Arcadie Plămadă nu a menționat că Fabrica de Bere Solca ar fi monument istoric.
În acest sens este amintit un document din 2006, prin care a fost intabulat dreptul de ipotecă cu interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea BCR Rădăuți pentru un contract în valoare de 260.000 de euro. În cartea funciară legată de acest împrumut nu sunt specificate alte mențiuni, „inclusiv aceea de notificare a noului proprietar cu privire la calitatea de monument istoric a imobilelor în litigiu”.
În plus, un raport depus la dosar de Costel Tătăranu, șeful Inspectoratului de Stat în Construcții Suceava din august 2010, arată că nu s-a intervenit la monumentul istoric.
„S-a constatat că la Fabrica de Bere Solca, la partea de clădire nouă, iar nu la cea veche ce datează din 1890 la care nu s-a intervenit, a fost executată o lucrare pentru evacuarea utilajului vechi”, se mai menționează în motivarea judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava.
Arcadie Plămadă intenționează să ceară despăgubiri de la Primăria Solca
Blocarea oricărei activități timp de 5 ani a dus la o gaură importantă în bugetul afaceristului Arcadie Plămadă. Acesta a precizat că în vara lui 2010 tocmai achiziționase o linie de îmbuteliere, import Germania, în valoare de aproape un milion de euro.
„Acea linie a fost adusă la Solca și depozitată în curte, iar o parte din piese au fost descompletate, în timp ce altele au fost afectate de intemperii. În acest moment se mai pot utiliza doar o serie de componente ale acestei linii de îmbuteliere”, a explicat Arcadie Plămadă.
Mai mult, cu câteva luni înainte ca totul să fie sistat la Solca, fabrica a fost repornită, iar o firmă din Piatra Neamț care plătea 50.000 de lei lunar își derula activitatea în locația respectivă.
„Pagubele sunt imense, nu m-am decis dacă îi voi acționa în judecată, dar cred că Primăria Solca va fi vizată și voi cere despăgubiri. Voi stabili exact care este situația actuală, inclusiv cea de patrimoniu, iar apoi voi încerca să discut cu un investitor din străinătate cu intenția de a reporni activitatea, inclusiv prin diversificarea ei, pe apă, apă minerală și sucuri naturale”, a arătat Arcadie Plămadă.
În ceea ce privește rețetele de bere tradiționale, toate acestea sunt în proprietatea omului de afaceri. În plus, Arcadie Plămadă deține și 6 licențe pentru diferite tipuri de bere, iar dacă fabrica va fi repornită vor fi scoase pe piață.
Scurt istoric al Fabricii de Bere Solca
Fabrica de Bere Solca este una dintre cele mai vechi din țară, actul de naștere fiind datat 1810, în perioada în care acest teritoriu se afla sub dominație austriacă. Fabrica a fost dată în administrarea Fondului Bisericesc Religionar al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a lungul timpului. Până în preajma Primului Război Mondial, producția fabricii a crescut constant, atingând un milion de litri în 1915. În perioada interbelică, activitatea a revenit la normal, producția anuală fiind de circa 300.000 de litri. Fabrica și-a întrerupt activitatea imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în 1952 a fost naționalizată și denumită Fabrica de Bere „Constantin Dobrogeanu Gherea”. La 1 decembrie 1952, trece în administrația Fabricii de Spirt Rădăuți, devenind astfel o secție de producție a acesteia. Au loc procese de modernizare a fabricii, în trei etape (1954, 1965 și 1966), cu rezultat în creșterea producției de bere de la 300 mii litri/an la 4 milioane litri/an. Cu toate acestea, cererea depășește cu mult producția, care era destinată în mare parte exportului. În 1973 se construiește un nou sediu administrativ, iar în 1983 se înființează un mic muzeu al berii. În 1984 fabrica beneficiază de o instalație de îmbuteliere a sticlelor cu o capacitate între 8.000-9.000 de sticle pe oră. Ulterior, după 1990 începe declinul, cu rezultate dezastruoase nu doar asupra Fabricii de Bere, ci și pentru tot orașul Solca.
