În sala de lectură a Bibliotecii Municipale “Eugen Lovinescu” din Fălticeni a avut loc sâmbătă, 29 octombrie, vernisajul expoziției artistului plastic Nicu Pralea, un fălticenean care vine, în premieră, în fața publicului cu propriile creații, creații de sculptură și pictură.
Profesorul Constantin Bulboacă a spus că vernisajul expoziției de artă semnată Nicu Pralea este un eveniment deosebit în viața artistului și în viața orașului, precizând că atunci când este vorba de artă, când este vorba de creație, nu există bariere. Prin câteva desene și sculpturi, Nicu Pralea a venit în fața vizitatorilor cu elemente puține, dar condensate, care să te pună să gândești, care să te oblige să creezi alături de ceea ce și-a propus el să facă.
„Noi aici vom judeca opera unui om care trăiește, care suferă, care creează”, a precizat profesorul Constantin Bulboacă, care a adăugat că „Nicu Pralea este un artist începător care poate ajunge și artist plin pentru că sunt semnale că este un om talentat. Nu se rezumă la a reda fotografic ceea ce simte. Prin modul lui de a fi, cum simte el lumea redă ideea, mișcarea. Mie personal îmi place o lucrare pe care aș intitula-o coloana suferinței, e ca o dezlănțuire a durerii, a speranței în același timp, a faptului că omul totdeauna poate să acceadă la mai bine și poate să depășească toate greutățile vieții. Viața nu ar avea farmec dacă nu am avea și aceste obstacole pe care Dumnezeu ni le dă în cale și pe care noi trebuie să le depășim în mod firesc, în mod natural, în mod omenesc”.
Joc de șah pe un trunchi de lemn
O altă lucrare care impresionează este un joc de șah, piesele fiind așezate pe un suport dintr-un trunchi de lemn. Lucrarea este considerată o trinitate în care, nu întâmplător, Nicu Pralea a ales o masă bine gândită, „aproape brâncușiană”, și piesele de șah realizate tot de artist.
„Aici se merge dincolo de șah, dincolo de viața reală dacă vreți, dincolo de ceea ce facem când jucăm șah”, a subliniat Constantin Bulboacă.
Prin lucrările cu tentă religioasă, Nicu Pralea a reușit să realizeze o adevărată rugă în fața suferinței umane, poate și datorată faptului că viața nu a fost prea blândă cu acesta.
Despre Nicu Pralea a vorbit și pictorul Antonio Stanca. „Nicu este fascinat de lemn și de tridimensional. Lemnul a fost ales și de Hristos ca să moară. Nu s-a sacrificat pe o cruce de piatră. Este o trăire formidabilă, eu simt că este ca o catedrală sau ca o biserică. La Nicu trebuie să intri, să vezi, să simți, să percepi și să te încarci cu energie”, a spus pictorul Antonio Stanca.
O expoziție ca o rugăciune
Coleg de breaslă cu Nicu Pralea, artistul platic Antonio Stanca a remarcat în prezentarea expoziției că lucrările expuse reprezintă artă foarte directă, cu un mesaj care se comunică foarte sincer, prin trăire și care nu este sofisticat. Lucrările de pictură nu fac parte din arta intelectualizată, sunt lucrări pe care le percep majoritatea vizitatorilor.
„Expoziția o văd ca pe o rugăciune. Avem bidemensionalul și tridimensionalul. Sunt niște căi de exprimare foarte diferite, dar esența este aceeași, artistul pune același suflet, lucrările sunt făcute cu aceleași mâni, de aceea aș vrea să vedem expoziția și cu sufletul nu numai cu ochii”, a subliniat artistul plastic Antonio Stanca, care a adăugat că „Avem niște motive în pictura lui Nicu, avem mâinile, avem picioarele, vă dați seama ce încărcătură semantică există aici. Văd o dualitate foarte interesantă care este esențială pentru toți. Dualitatea corp – suflet. La Nicu văd elementele umane, apoi văd o contradicție sau un dialog abstract, cu accente cubiste. Vedem partea care trăiește, mâinile, picioarele, duhul care este pus acolo de Dumnezeu, într-un dialog extraordinar. Lucrările expuse exprimă foarte mult, foarte rapid și foarte pur, nealterat. Nicu este un artist chiar dacă nu are studii de specialitate care a ajuns deja să dea prea plin”.
În cuvinte puține, Nicu Pralea și-a caracterizat expoziția în cuvintele: „Vedeți, vă place, asta pot face. Când vrei poți. Poate mai mult veți vedea la următoarea expoziție pe care doresc să o realizez în preajma sărbătorilor Pascale”.
Nicolae Pralea a fost condamnat la 18 ani de închisoare după ce, în martie 1995, un polițist a murit și alți cinci au fost răniți în timp ce încercau să dezamorseze bomba artizanală confecționată de el, montată sub o mașină aflată în centrul orașului Suceava.
În Penitenciarul de la Poarta Albă. pentru ca timpul să se scurgă mai repede, a început să sculpteze, din mâinile lui ieșind adevărate opere de artă, care au fost prezentate la mai multe expoziții care au avut loc de-a lungul timpului.
