Reluând genericul cu care, cu câțiva ani în urmă, se deschidea la Suceava sezonul manifestărilor culturale autumnale („Octombrie de Bucovina”), Grupul Mușatinii, Muzeul Bucovinei și cotidienele locale „Crai Nou” și „Monitorul de Suceava” organizează miercuri, 10 octombrie a.c., la ora 14,00, la Muzeul de Științele Naturii Suceava, o manifestare care cuprinde vernisajul unei expoziții de linogravură și lansarea a două cărți mărturisitoare pentru arealul bucovinean.
„Suceava, caligrafii sentimentale”
Expoziția, intitulată „Suceava, caligrafii sentimentale”, realizată de Tiberiu Cosovan, etalează un număr de 25 de lucrări de linogravură (tehnică circumscrisă artelor grafice, care permite reproducerea și multiplicarea pe hârtie a lucrării originale realizată în relief pe o placă de linoleum), interpretări plastice ale unor imagini de arhivă din Suceava de altădată.
Sunt lucrări care ilustrează obiective arhitectonice reprezentative (turnurile medievale ale Sucevei, Palatul Administrativ, Muzeul Bucovinei, Hanul Domnesc, Uzina de Apă, dar și Casa Isopescul și Vila Maria…), sau imobile și secvențe urbane dintr-o Suceavă care a dispărut pentru totdeauna (Casa Națională, Cafeneaua Armenească, vechile locuințe și prăvălii din zona centrală și de pe străzile Karl Marx, Curtea Domnească, Meseriașilor…).
Expoziția va fi prezentată de artistul plastic Mihai Pânzaru PIM.
„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Țiganii”, de Dimitrie Dan
Cele două cărți care vor fi lansate în cadrul acestei manifestări îl au ca protagonist pe scriitorul Ion Drăgușanul, într-un caz ca redactor de carte al unor scrieri recuperatoare („Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Țiganii”, de Dimitrie Dan), în celălalt ca autor care continuă o lucrare de referință pentru istoria Bucovinei (volumul III al lucrării monografice „Povestea așezărilor bucovinene”).
Cartea lui Dimitrie Dan valorifică cele șapte broșuri și fascicole (trei despre armeni, câte una despre celelalte patru etnii), publicate, între anii 1890-1912, de singurul cărturar bucovinean pe care l-a oferit culturi române Suceava, broșuri și fascicole pe cale de dispariție, din pricina degradării extrem de puținelor exemplare originale.
Cartea cuprinde în „Anexe” și alte studii vechi, dar și câte un „hronic al numelor” și faptelor mărturisite de-a lungul istoriei (succesiuni de mărturisiri citate din documente de cancelarie domnească, din relatările călătorilor străini sau din vechea presă bucovineană, nepublicate până în vremea lui Dimitrie Dan), unele dintre acestea cu valoare exclusiv istorică (precum documentele care probează originea armenească a legendarului Iațco, pe care l-a întâlnit Dragoș Vodă, sau documente care sugerează statutul de „resturi cumanice” al unora dintre țiganii meșteșugari), altele cu valoare anecdotică (identificarea evreului care a adus, pentru prima dată, în 1640, în Moldova, din Galiția, „leacul pentru holeră”, adică holerca sau horilca).
„Povestea așezărilor bucovinene” (Volumul III)
Volumul III al lucrării monografice „Povestea așezărilor bucovinene”, de Ion Drăgușanul, poate fi considerat o monografie folclorică, deși înseamnă un demers singular de arheologie spirituală, în scopul identificării Datinii, deci a moștenirii spirituale europene, în lunga și ciudata ei degenerescență, o moștenire pe care doar românii o mai folosesc, dar sub formă de tot mai alterate cioburi folclorice.
Autorul folosește, în demersul său recuperator, mărturiile străvechi ale aparent diferitelor cărți religioase ale popoarelor, mărturiile literare și istorice ale antichității eline și latine, mărturiile târzii ale călătorilor străini, precum și pe cele veșnic ignorate ale marii culturi bucovinene, toate interpretate în consonanță cu principiile moderne ale filosofiei culturii, statornicite de Nicolae Densușianu, Lucian Blaga, Rene Guenon sau Mircea Eliade.
Scris cu riguros respect față de etica propusă în 1871, la Putna, de A. D. Xenopol („Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr… pentru că a vorbi altfel asupra intereselor popoarelor este mișelie”), volumul III al „Poveștii așezărilor bucovinene” înseamnă și o recuperare de spiritualitate, dar și o tentativă de înțelegere onestă a ceea ce moștenim și trebuie să ne asumăm.
