La Galeria de Artă „MiGal” din municipiul Suceava s-a deschis, zilele trecute, cea de-a IX-a expoziție postumă de pictură a artistei sucevene Svetlana Beatrice Smoleac.
Un artist sensibil, retras în intimitatea creativă
Organizată sub egida Cenaclului Județean de Pictură, Sculptură și Grafică Satirică „Dimitrie Loghin” din Suceava de către părinții artistei (regretatul medic care s-a stins din viață cu șapte ani în urmă, la vârsta de 46 de ani, vârstă de plenitudine intelectuală și creativă), expoziția, cu genericul „Să nu uiți niciodată”, a readus în atenția publicului o selecție din cele peste 100 de lucrări, care au rămas în colecția familiei.
Data vernisajului, 16 august, a corespuns zilei de naștere a artistei și a constituit, pentru cei care au cunoscut-o și au prețuit-o atât pentru calitățile sale profesionale de medic generalist, cât și pentru cele de artist sensibil, retras în intimitatea creativă, un prilej de aducere aminte a chipului său luminos, care n-a lăsat să transpară, până-n ultima clipă, nici o umbră a bolii necruțătoare care a răpus-o.
Ofranda lăsată posterității cu statut de confesiune postumă
Lucrările de pictură ale Svetlanei Beatrice Smoleac, o sinteză a bucuriilor și lacrimilor pe care le-a gustat și le-a vărsat pe ascuns (pentru că n-a permis nimănui să pătrundă, cât a trăit, în adâncul intimității sufletului său), sunt ofranda sa lăsată posterității cu statut de confesiune postumă, rodul trudnicei și tainicei sale preocupări artistice.
Chip zâmbitor de Leoaică, zodia sa nativă guvernată de Soare, Svetlana și-a găsit un refugiu, pentru momentele de suferință înăbușită, în pictura pe care a practicat-o.
A găsit, pentru clipele sale de cumpănă, alinare confesându-se prin culoare într-o mărturisire făcută într-un limbaj universal și a creat astfel o punte indestructibilă de comunicare prin care continuă să păstreze legătura cu noi.
A lucrat în taină pentru propria sa bucurie, supunându-se parcă unei terapii pline de speranță, o terapie pentru sufletul său plin de mărinimie și a lăsat în urmă, ca o adiere de aripă albă de înger, ceva din lumina solară a trecerii sale prin lume.
