La Muzeulde Istorie Suceava, unde s-a desfășurat simpozionul științific „Artă și civilizație medievală” (ediția a XIX-a) și „Bucovina – File de Istorie” (ediția a XIV-a), a avut loc vernisajul expoziției documentare cu genericul „Pierdută, uitată, necunoscută: Suceava periferiilor”.
Periferia, o zonă conservatoare și „un spațiu generos de dezvoltare a personalității”
Expoziția de fotografie (autorul proiectului este istoricul dr. Mihai-Aurelian Căruntu) prezintă publicului o față mai puțin cunoscută a orașului, care a dispărut în cea mai mare parte ca urmare a sistematizării urbane din perioada comunistă.
„O expoziție cu un subiect interesant”, așa cum a spus la vernisaj directorul general al muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, în care sucevenii mai „vechi” (cum spunea Caragiale) au privit cu nostalgie imagini de arhivă din Suceava de altădată: Casa Bucovineană, Cafeneaua Armenească, Casa săracilor, debitul de tutun din zona centrală, Șipotul Mare al Sucevei, Grajdul și remiza de trăsuri a primăriei…
„Periferia – așa cum a spus autorul expoziției – ne fascinează”.
Definind periferia și făcând referire la tipurile acesteia (rurală, urbană, comercială, ultracentrală…), Mihai-Aurelian Căruntu a remarcat faptul că periferia este o zonă conservatoare și „un spațiu generos de dezvoltare a personalității”.
O pledoarie pentru reevaluarea și protejarea patrimoniului arhitectural
Orașul Suceava a cunoscut de-a lungul timpului o permanentă transformare urbanistică ce a făcut să dispară, mai ales din perimetrul centrului istoric, arhitectura tradițională caracteristică târgului de odinioară. Sub presiunea continuă a expansiunii pe verticală a noilor tipuri de locuințe, vechiul spațiu de locuire a dispărut, sau, în cel mai fericit caz, s-a redus dramatic, sărăcind localitatea de un fond arhitectural cu valoare uman-sentimentală inestimabilă.
Aspectul de odinioară al localității a supraviețuit, sporadic, la periferie, unde s-au conservat o serie de locuințe mai mult decât centenare, parte dintre ele aflate sub protecția legislației în vigoare privind patrimoniul imobil.
Imaginilor de arhivă li s-au alăturat o serie de fotografii cu imobile care au rezistat până astăzi, o pledoarie pentru reevaluarea și protejarea patrimoniului arhitectural, atât cât a mai rămas neafectat de tentația modernizării.
Monografia „Un brand al industriei sucevene de odinioară: Fabrica de zahăr «Ițcani» S.A.R. (1927-1948)”
În cadrul expoziției, vorbind despre „periferia industrială care a luat naștere în perioada austriacă”, a fost prezentată și recent apăruta monografie semnată de Mihai-Aurelian Căruntu intitulată „Un brand al industriei sucevene de odinioară: Fabrica de zahăr «Ițcani» S.A.R. (1927-1948)” (Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012).
Cartea, cum ne spune autorul în textul introductiv, ne oferă informații detaliate despre un obiectiv industrial care a dispărut de pe harta Sucevei, „«făbricuța» peste care s-a așternut pe nedrept uitarea”, care, în perioada interbelică, potrivit datelor statistice, era „cea mai importantă întreprindere aparținând marii industrii din jumătatea sudică a Bucovinei”.
O lucrare care, așa cum a remarcat dr. Harieta Mareci Sobol, reprezintă „un act generos, o provocare”, întrucât „nu este doar o monografie locală, ci reprezintă o piesă într-un puzzle care prezintă imaginea de ansamblu a industriei românești interbelice”.
