În saloanele dedicate expozițiilor temporare de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava a avut loc sâmbătă vernisajul expoziției „Pastel Tango” a artistului plastic sucevean Konstantyn Ungureanu BOX.
Organizată sub egida Asociației „Joseph Schmidt” și desfășurată sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Prințul Paul al României, expoziția, “prizată” de public ca un eveniment inedit, îl readuce în prim planul vieții artistice sucevene pe Konstantyn Ungureanu BOX, care-și reia astfel șirul manifestărilor expoziționale personale după o întrerupere de mai bine de cinci ani.
BOX cântând la mandolină
Manifestarea, concepută ca un spectacol, a debutat în prezența Altețelor Lor Regale Prințul Paul și Prințesa Lia ai României, cu un moment scenic recitativ susținut de baritonul Andras Chiriliuc, președintele Asociației „Joseph Schmidt”.
Deși spațiul rezervat evenimentului a devenit neîncăpător pentru public, intrarea în scenă a lui Konstantyn Ungureanu BOX a fost la fel de spectaculară, artistul înaintând, prin culoarul creat printre participanți, cântând la mandolină.
Spiritul histrionic și provocator al lui BOX și viziunea regizorală a lui Andras Chiriliuc au configurat un spațiu favorabil desfășurării unui vernisaj deosebit.
Un elogiu al naturii și energitismului
După cuvântul de deschidere care i-a aparținut lui Andras Chiriliuc, Alteța Sa Regală Prințul Paul al României, președintele de onoare al Asociației “Joseph Schmidt”, (care a mărturisit marea plăcere de a se afla din nou la Suceava pentru a participa la un eveniment de excepție) i-a oferit artistului expozant Diploma de membru de onoare al asociației.
S-a pronunțat apoi, cu privire la expoziție, criticul de artă și profesorul universitar ieșean Gheorghe Macarie.
O expoziție care este un “elogiu al naturii”, al “energitismului”, o expoziție în care Konstantyn Ungureanu BOX, un creator cu “capacitatea de a orchestra”, construiește peisajul prin “perspectiva prin culoare”.
Un tango reflexiv
Criticul a accentuat asupra “adevărului de dincolo de imagine”, a “metafizicii din spatele peisajului”, dar și a confluenței dintre arte, a “muzicii culorilor”, oprindu-se asupra genericului expoziției pentru a spune că tangoul din pastelurile lui Konstantyn Ungureanu BOX este un “tango reflexiv”.
Așa cum a reliefat și prof. univ. Sabina Fînaru, care a vizat cu precădere partea poetică a manifestării, BOX, un creator “niciodată împlinit” trăiește pictura ca un “act spontan de dăruire totală”.
Un artist, după cum a ținut să precizeze directorul Direcției pentru Cultură, Aurel Buzincu, “care are nevoie întotdeauna de spectacol” și căruia “nu-i ajunge nici pictura, nici poezia, nici pălăria”.
“Dacă dvs. n-ați fi, existența mea ar fi chiar o dramă!”
Cele 150 de lucrări (o selecție din peste 1.000), variațiuni pe aceleași teme (natură statică, peisaj) sunt realizate, după cum a mărturisit la final autorul, cu pastelurile pe care i le-a oferit, cu puțin timp înainte de a trece în veșnicie, artista plastică Ileana Bardă.
BOX și-a cerut iertare pentru mandolina dezacordată cu speranța că, fiind un “om de improvizație”, a reușit totuși să salveze momentul intrării sale în scenă.
Un vernisaj încheiat de Konstantyn Ungureanu BOX cu un adagio versificat și cu o mărturisire rostită cu emoție în fața publicului (în care a semnalat pentru prima dată prezența mamei): “Dacă dvs. n-ați fi, existența mea ar fi chiar o dramă!”.
