La City Gallery, în incinta Shopping City Suceava, s-a deschis săptămâna trecută expoziția de pictură „Lumina văzută”, a artistului plastic Manuell Mănăstireanu.
Perioada albastră sau albastru spre alb
Expoziția, care, așa cum a spus la vernisaj artistul plastic și scriitorul Vasilian Doboș, „stă sub semnul puterii” („a puterii de expresie a artistului” și, făcând referire la portretul reginei Maria, „a unei puteri care a fost cândva”), prezintă publicului sucevean un grupaj de lucrări care se circumscriu unui nou parcurs din cariera artistului.
Subliniind faptul că în artă Manuell Mănăstireanu navighează pe „două culoare de creație”, un culoar considerat ca fiind deja închis, caracterizat prin „expresivitate dramatică” (culoar pe care artistul a încercat „să se elibereze de drame, angoase și tristeți”), și un altul pe care pictorul înaintează către „lumea luminii”, Vasilian Doboș a pus accentul asupra perioadei de creație, care, ca la câțiva renumiți antecesori, se remarcă printr-o cromatică dominantă, prin culoarea albastră sau, mai bine zis, albastru spre alb.
„Manuell Mănăstireanu ar putea fi cheia acestui secol în domeniul artelor plastice”
Manuell Mănăstireanu, care, așa cum a precizat Vasilian Doboș, și-a început cariera artistică odată cu secolul XXI, „ar putea fi cheia acestui secol în domeniul artelor plastice”.
Prezentându-l ca pe „un cuceritor prin felul lui de a fi”, „foarte complex”, Vasilian Doboș l-a asemuit pe artistul expozant cu Caravaggio.
Chiar dacă Manuell Mănăstireanu nu umblă prin cartierele rău famate ale Romei cu pumnalul la șold ca Michelangelo Merisi (Caravaggio), nu pictează „Prezicătoare” și „Trișori” și nici tablouri cu scene mitice și religioase („Iudita și Holofern”, „Maria Magdalena” sau „Răstignirea Sf. Petru”), el uzează de aceeași formulă ideală pentru obținerea dinamicii ascendente în lucrările sale, conjugând expresivitatea chipurilor cu jocul dramatic al luminii.
„O privire a ochiului dinlăuntru către interior”
Lucrările expuse, din care câteva au fost prezentate la Iași în expoziția intitulată „Lumina tăcerii”, iar altele au făcut parte din expoziția de grup care a etalat lucrări realizate în tabăra de la Balcic, se circumscriu, așa cum a spus Manuell Mănăstireanu, unui „proiect mai amplu, început cu câțiva ani în urmă”. Artistul, care se impune printr-un „stil personal, adânc spiritualizat, în nuanțe care navighează între luciditate și imaginarul creativ”, pledează, așa cum spune criticul de artă Valentin Ciucă, „pentru ridicarea cortinei de pe nopțile sufletului și scoaterea la iveală a luminii ce sălășluiește potențial în fiecare dintre noi”. Concentrând discursul vizual al expoziției în câteva cuvinte, Manuell Mănăstireanu a spus că este vorba de „o privire a ochiului dinlăuntru către interior”.„Nici o lumină adevărată – a accentuat el – nu se poate naște fără a fi scos întâi la iveală nopțile tăcute, tăioase dinlăuntrul nostru”.
Regina Maria, Nichita Stănescu și „tripleta de aur a teatrului românesc”
Peisajelor liniștite de la Balcic, grupate de o parte și de alta a portretului reginei Maria, Manuell Mănăstireanu, care, așa cum a subliniat Vasilian Doboș, „prețuiește oamenii de valoare”, le alătură câteva portrete, cu sau fără indici de recognoscibilitate.
Între „fizionomiile convulsive, tensionate”, care scanează „psihologii complexe schimonosite de angoase și disperare”, se remarcă portretele lui Nichita Stănescu, sau cele grupate în tripticul Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Ștefan Iordache („tripleta de aur a teatrului românesc”).
