City Gallery, din incinta Shopping City Suceava, a găzduit vineri vernisajul expoziției de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă „11 + 1 Elegii”, organizată, sub egida Consiliului Județean Suceava, de Centrul Cultural Bucovina (CCB) prin Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.
Expoziția, al cărui curator este artistul plastic Constantin Ungureanu BOX, constituie, așa cum a remarcat la deschidere conf. univ. dr. Sabina Fînaru, „prima acțiune de anvergură” organizată de BOX în recent dobândita calitate de consultant artistic al CCB, manifestare prezentată ca „un adevărat spectacol”.
„Elegia este un gen care s-a pulverizat inundând limbajele altor arte, între care și arta plastică”
Concepută în dualitatea poezie/arte vizuale și având la bază ideea transpunerii în limbaj plastic a universului poetic al lui Nichita Stănescu, expoziția cu genericul „11 + 1 Elegii” reunește circa 150 de lucrări realizate (în ordinea în care s-a făcut prezentarea) de artiștii plastici Radu Bercea, Mihai Căldăruș, Bolek Maieryk, Liviu Jitariu, Lucica Nica-Pricopiuc, Nucu Bența, Liviana Pînzariu, Alina Lăzăreanu, Gabriel Todică, Iulian Dziubinschi, Gheorghe Ropciuc și Cecilia Leonte.
Salutând inițiativa acestei expoziții care conjugă poezia cu arta plastică, inițiativă apreciată la vernisaj și de pictorul Grigore Micu, președintele Cenaclului„Dimitrie Loghin”, Sabina Fînaru, care a punctat faptul că „elegia este un gen care s-a pulverizat inundând limbajele altor arte, între care și arta plastică”, a prezentat expoziția în tandem cu Constantin Ungureanu BOX, care a deschis calea comentariului cu câte o elegie dedicată fiecărui artist expozant.
Un artist „condamnat ca poet al picturii” și un portret al lui Nichita Stănescu „executat în maniera marilor maeștri”
Așa că, începând cu seniorul Radu Bercea, „condamnat ca poet al picturii” în elegia lui BOX și apreciat de Sabia Fînaru pentru lucrările executate în tehnică mixtă, într-un „stil abstract și sobru”, în care „emoția determină direcția și amploarea reprezentărilor”, și încheind cu Cecilia Leonte (care s-a alăturat celor 11 artiști cu o singură lucrare, un portret al lui Nichita Stănescu „executat în maniera marilor maeștri”), circumscrisă elegiac „prin livada cu vișini” prin care „trecem ca umbrele” și apreciată în comentariu pentru „lucrarea simbolică ce trimite la metatextul acestei expoziții”, toți expozanții au avut parte de prezentare.
Dacă elegia dedicată lui Mihai Căldăruș semnala că „fiecare dimineață / e o nesfârșită memorie”, iar prezentatoarea remarca „reprezentările figurative organizate pe principiul ritmic” la sculptorul cu origini poloneze Bolek Maierik, „cu trupul ciuruit / de necuvinte”, „sinceritatea discursului” vizează „spațialitatea și atemporalitatea universului specific creatorului”.
„Abstractizare plină de tandrețe” și esențializarea lumii vegetale…
„Din cuvintele tale grele / mi-am țesut o scară”, spune BOX despre un alt sculptor, Liviu Jitariu, la care Sabina Fînariu relevă „relația între om și mediul înconjurător”, relație reprezentată plastic printr-o „abstractizare plină de tandrețe”.
Cu un desen în creion „extrem de delicat”, Lucica Nica-Pricopiuc îl trimite pe BOX în spațiul introspecției. „Nu știu nimic / despre calul ce paște / iarba singurătății mele”, spune el, înainte ca Sabina Fînaru să facă referire la lucrările care „se caracterizează prin dezinvoltură, căldură și aspect agreabil”.
Cel de-al treilea sculptor al expoziției, Nucu Bența, în elegie „departe de trup / departe de chip”, „problematizează relația cu lumea, stilizând și esențializând lumea vegetală”.
Cele trei piese cu care se prezintă Nucu Bența „centrează spațiul” și ne îndeamnă „să medităm la fragilitatea și renașterea vieții”.
„Peisaje încărcate de emotivitatea culorii” și „un univers artificial”
Dacă lucrările Livianei Pînzariu îl determină pe BOX să simtă elegiac că „fiecare dintre noi / e-o albă dimineață”, iar pe Sabina Fînaru să aprecieze „peisajele încărcate de emotivitatea culorii”, peisaje cu „o luminozitate specială” care surprind „instantanee ale unor momente de grație”, Alina Lăzăreanu, „un înger / căzut în brațele albastre / ale îngerilor”, își exprimă „frământarea interioară prin desen și culoare”.
„Cât de măreț / e să fii tânăr și pictor / în ritmuri de jazz”, spune BOX despre pictorul fălticenean Gabriel Todică, despre care Sabina Fînaru susține că „privește interogativ către un univers artificial”, „pastișând artiști și introducând în interiorul propriilor portrete elemente din lucrările acestora”. „Dinspre Răsărit / ploaie de foc și hieroglife”, mai spune BOX, pentru ca prezentarea critică să remarce „teatralizarea prin surprinderea anacronismelor”.
„O violență aproape fovistă a culorii” și „un amestec baroc” cu „o cromatică armonică”
Și dacă „primăvara zămislindu-se / trup de fântână” punctează elegia dedicată lui Iulian Dziubinschi, pentru ca Sabina Fînaru să semnaleze în lucrările acestuia (marcate de „o violență aproape fovistă a culorii”) „tendința de intertextualizare”, la Gheorghe Ropciuc (care, prin cele 20 de lucrări cu care ocupă spațiul privilegiat al galeriei, reconfirmă apetența pentru culoare), un pictor „decorat – așa cum spune în elegie histrionicul BOX – cu ordinul Vladivostok”, pictura „vădește un temperament artistic de tip romantic, tumultuos și neliniștit”.
Gheorghe Ropciuc, „un spirit antigeometric”, cu „apetență pentru fabulos și exotic”, ne propune „un amestec baroc, cu o mare pregnanță vizuală”, cu „o cromatică armonică” menită „să raționalizeze discursul”.
Un vernisaj-spectacol pentru o expoziție pe care o puteți vizita până la sfârșitul acestei săptămâni.
