Expoziția „Bucovina – Expresivități plastice ”

Câteva dovezi relevante, importante și de mare impact, acum în anul Centenarului, sunt prezentate în cadrul expoziției de pictură și grafică, ce poartă mândră, dar simplu totodată, numele de „Bucovina – Expresivități plastice”. Ea constituie un alt tip de dovadă de patriotism, dragoste și devotament pentru români, pentru țară și pentru zona geografică în care trăiesc acești artiști, și aici fac referire exactă la Iulian Asimionesei, Ovidiu Buzec, Ioan Coțofan, Emilian Adrian Gavrilean, Oana Ruxandra Hrișcă, Niculai Moroșan, Viorica Moruz, Mihai Pânzaru PIM, Pușa Pîslaru-Ionescu, Lucia Pușcașu, Dumitru Rusu, Camelia Rusu Sadovei și nu în cele din urmă Vasile Anghel Siminiuc.
Acești artiști își alimentează potențele creatoare din același fond comun al tradițiilor artistice autohtone, culte sau populare. Virtuțile artei lor vin așadar din consecvența și din puterea convingerii, din cunoașterea directă a realității, din asimilarea organică a unora din sursele și modalitățile cele mai vii și mai pătrunzătoare a unei dinamici ale expresivității artei contemporane.
În cadrul acestei expoziții, avem prezentate 51 de tablouri care nu doar evocă, ci folosesc tradiția, miturile, peisajele mioritice, moștenirea spirituală ca pe un sprijin, ca pe un punct de plecare veritabil. Artiștii nu ignoră pitorescul, aspectul semiotic simplu, ci caută sensurile tradiționale pe care le revalorifică artistic într-o viziune plastică accesibilă spiritului contemporan.
Făcând referire detaliată la lucrările lor, o să încep seria ideilor cu artistul Iulian Asimionesei care este stăpân pe modalitatea de definire a spațiului cu ajutorul culorii, stabilind distanțele juste pentru o proporție optimă cu ajutorul tonalităților diferite de culori. Acesta exprimă profunzimea utilizând o eminentă gradare a nuanțelor ce patronează această metamorfoză și înrudește prețioasele valori de culoare sub iscusința mâinii sale.
Ovidiu Buzec are o viziune intuitivă, reflexivă, iar specificitatea lui constă în acumularea energiei dinamice, în mișcarea bruscă și în expresia mult mai evidențiată. De exemplu, avem prezentată într-un tablou o imagine a unei străzi din Cernăuți, ce este străbătută de automobile pierdute în valoarea descriptivă, dar care câștigă în valoarea sintetică, iar esența structurilor arhitectonice a clădirilor transpun densitatea și contopirea lor organică. Variațiunile manierei picturale sunt eclipsate de unitatea de atmosferă, de vibrația locului și de încărcătura istorică.
La baza artei lui Ioan Coțofan stă o mare modestie și o dăruire totală. Având o structură de originalitate calmă ce exclude emfaza, artistul ne comunică bucuria, exuberanța exterioară vieții, reușind să proiecteze un cadru idilic de visare, de contemplare, utilizând culori calde ce se împletesc mlădios, conferind inevitabil trăiri de bunăstare și măreție. Lumina rafinată care se răsfrânge în culorile sale devine senină și determină blândețe și grandoare, iar printre meritele picturii artistului aș putea chiar menționa și o finețe aparte, o delicatețe a detaliului. Prin urmare, nu întâlnim în pictura sa nimic care să stârnească șocul vizual, ci doar se prezintă un univers calm, cumpănit, de o perfectă organizare și soliditate interioară.
Adevărul artistic transmis în tablourile artistului Emilian Adrian Gavrilean ne destăinuie mesajul său personal, în care este angrenată întreaga sa ființă și în care se manifestă atitudinea lui față de adevărul oglindit. În lucrările sale întâlnim o reprezentarea mistică, o reprezentare atât de atentă și de meticuloasă ce înfățișează îngeri. Apariția îngerilor în lumea oamenilor constituie de fapt o epifanie a sacrului. Ei sunt de fapt simboluri ale lumii spirituale, iar din punct de vedere uman, simbolizează aspirațiile spre perfecțiune, sufletul pur și elanurile ascensionale. Artistul își eliberează energia creatoare simțind un puternic atașament față de sacralitate, totul ducând către mirificul travaliu dătător de lumină și speranță. Alt element deosebit prezentat de Emilian Gavrilean constă și în prezentarea lucrării intitulate ”Trecere spre sufletul bunicilor”, lucrare contopită cu elemente pure, palpabile, reale și încărcate de o energie aparte, o energie înmagazinată în timp în reala casa a bunicilor artistului. Această fereastră contopită armonios cu elementele preluate din casa unde a copilărit artistul stârnește mari emoții, amintiri și un dor de nestăpânit, aproape în fiecare dintre noi.
În toate tablourile sale, Oana Ruxandra Hrișcă s-a ridicat la nivelul unor sinteze originale, la un stil propriu, aparte, ce face să se prezinte expresia unei personalități puternice. În crearea compozițiilor sale, artista este pur contemplativă, meditând și realizând o legătură strânsă cu frumusețile plaiurilor mioritice. Intenția de interpretare, se stilizare, în sensul înalt și nobil al cuvântului, este pretutindeni prezentă în lucrările sale, cultivându-și grandoarea, etalându-și tumultos plăsmuirile imaginației sale.
Echilibru și vigoare
Artistul Nicolae Moroșan nu este fixat pe o redare concretă a realității, ci mai curând utilizează instrumentele creației pentru a-și ispiti propriul bagaj de imagini, asimilat în tabăra de creație de la Vama, pentru a îi hotărî un loc și un sens ierarhic pe care îl ocupă în întreaga sa ființă. Dispunerea obiectelor, accentele de lumină, minuția tratării detaliilor, relevă meșteșugul pictorului dublat de preocuparea de a însufleți compozițiile, pictate atât de bine, de atent cu o nedisimulată voluptate.
Artista Viorica Moruz ne sugerează cu pregnanță materialitatea specifică obiectelor, cărora le conferă o consistență atipică bine conturată de stilul său special și inconfundabil de a picta, de a scoate formele în evidență prin jocul liniilor sinuoase care reliefează și unduiesc compozițiile. Lucrările sale ce transmit temperamentul echilibrat și viguros ne invită la un joc vizual expresiv și deosebit.
Artistul Mihai Pânzaru PIM își menține aparent o atitudine independent față de impresie, dar redă cât se poate de sugestiv starea lucrurilor, atmosfera locului, spațialitatea, temporalitatea și aspectul prăfuit al vremii și al vremurilor ce și-au pus amprenta asupra locurilor prezentate în tablouri, și anume Mănăstirea Puta și casa tradițională de la Sucevița.
La Pușa Pâslaru Ionescu desfătarea stilului prins într-o patriarhală imagine a lumii, prelucrează amănuntul, subordonându-l întregului pictural prin încercarea redării echilibrului materiei. Artista reușește să exprime în natura moartă sentimentele sale cele mai elevate și intențiile cele mai adânci ale naturii sale. Ea selectează și recombină trăsăturile selectate, punând în acțiune imaginația sa creatoare, fantezia sa artistică. Artista este extrem de atentă, riguroasă și tratează cu seriozitate problemele legate de ritmicitate, flexibilitate și forță modelatoare, unitatea și ordinea fiind evidente în compozițiile sale.
Artista Lucia Pușcașu ne prezintă un adevăr intuitiv, holistic și aduce cu sine o lume întreagă, spontan, pe deplin, fără prea multă mediere, trimițând la un orizont plin de sens. În compozițiile sale întâlnim sentimentul nevoii de semnificație, de inventivitate și originalitate ce determină combinarea ingenioasă a anumitor elemente cu scopul de a îmbogăți limbajul grafic și de a transforma fenomenele vizuale în scheme abstracte, delimitate clar și precis. Culorile transpuse se transfigurează, se stilizează, dar nu trădează niciodată realitățile și adevărurile simple ale vieții și ale naturii.
Pictura artistului Dumitru Rusu gravitează în jurul unei coerențe și simplități magistrale. Absolut niciun element din arta sa nu este excesiv sau insuficient. El reușește într-un mod elegant să înfățișeze forța vitală care pulsează în natură cu ajutorul vieții, luminii și al mișcării atmosferei. Cu totul remarcabilă este sensibilitatea peisajului iernatic din tabloul intitulat „La săniuș”, unde nostalgiile zăpezii de altă dată nu sunt dramatice, ci sugerează o ușoară emoție de sărbătoare, o infailibilă celebrare a acestui miracol al naturii înveșmântat în alb. Dumitru Rusu lucrează cu rapiditate, de la sine înțeleasă este necesitatea atenției și forța manevrării culorii pe pânză stârnită de tehnica acuarelei. Artistul lucrează spontan și cu o mare încărcătură emoțională transpusă natural, aproape involuntar. Pictura sa prezintă o atmosferă îmbinată de clarități luminoase, transpuse fluid, transparent și cu o finețe remarcabilă, ce dezvăluie un colorist desăvârșit ce acordă stilului său un interes deosebit. Între suflet și artă existând o legătură prin împlinire și acțiune reciprocă. O instinctivă siguranță și îndemânare, ce se îmbină cu o discretă modestie, îi ghidează simplitatea, măsura și dragostea pentru esențial.
Sentiment de comuniune împlinită cu natura
Iar artista Camelia Rusu Sadovei se evidențiază printr-o sensibilitate aleasă, acest fapt remarcându-se prin coloritul delicat, finețea formelor și prin contrastele enigmatice, ce ne determină să contemplăm lumea vegetală. Artista redă lumea cu ajutorul unor mijloace sensibile, în care finețea ochiului excelează și înglobează o semiotică poetică nouă ce desăvârșește sensibilul natural. Combinația de subtilitate și forță, de claritate și articulare a elementelor constituie o trăsătură definitorie în creația artistei, totul ducând către o pictură conștiincioasă și trainică. Își găsește echilibrul propriu, în consonanță cu sensibilitatea și temperamentul său, impunându-se treptat ca o personalitate artistică distinctă, a cărui creație se caracterizează printr-o deplină unitate între conținut și expresie, între sentiment și culoare, între cromatică și imaginea plastică pe care acesta o întruchipează.
Cu o mare forță de coeziune și vigoare spirituală, artistul Vasile Anghel Siminiuc se delectează cu natura și surprinde echilibrul interior al peisajului, dobândind o ușurință, o structuralitate definitorie. Ne vrăjește prin energia cu care amestecă pasta densă ce îi oferă o formă concretă direct pe pânză, punând cel mai bine în evidență amintirile desăvârșite. Peisajele sale captează grația clipei și emană un sentiment de comuniune împlinită cu natura. În toate aceste compoziții ale sale este contopit un act de cunoaștere prin care artistul descrie multitudinea de fapte, de trăiri intense, numai pe cele semnificative și ne impune, odată cu cunoașterea și aprecierea lor.
Dincolo de marea diversitate de semne și simboluri specifice fiecărui limbaj, în funcție de artist și arta reprezentată de el, noi descoperim nivelul de cultură atins de o anumită colectivitate. De la un artist la celălalt, reacția lirică se încorporează în imagini plastice, nostalgic sau optimist, euforic sau meditativ, mai evident sau mai reținut, pe scurt, conform vibrațiilor temperamentale ale fiecărui pictor în parte, vibrații care nasc din elaborările lor creații distincte, de neconfundat.
În schimb, mai putem observa atributele definitorii ale expoziției care constau în lirismul și dragostea nețărmurită față de frumusețile patriei, față de cele ale Bucovinei în mod deosebit, față de marile realizări ale oamenilor de pe aceste meleaguri. Această expoziție are înmagazinat sentimentul mândriei dar și al pioșeniei. Mândriei că suntem români, că avem meleaguri atât de frumoase, că avem străbuni de la care am avut atât de multe de învățat și că mai avem speranța spre mult mai bine, spre etapa de evoluție pe o treaptă superioară. Creațiile lor nu pot lăsa indiferent pe nimeni, pentru simplul fapt că ele constituie o mărturie vie, clară și sinceră a spiritului și năzuințelor celor mai nobile sentimente și trăiri față de meleagurile natale încărcată de o profundă și marcantă istorie, cultură și tradiție.
Expoziția Bucovina – Expresivități plastice reprezintă un proiect ambițios al Asociației Artă și Umanitate susținut și de Consiliul Județean Suceava în colaborare cu Uniunea Artiștilor Plastici din România – filiala Suceava și cu Primăria Municipiului Suceava. Publicul se poate bucura de această expoziție în perioada 26 noiembrie – 16 decembrie a.c., fiind găzduită pe holul etajului I a Primăriei Municipiului Suceava.
Delia Ioana Leizeriuc – critic de artă