„Exposițiunea de antichități din Viena”

„Exposițiunea de antichități din Viena”
„La exposițiunea de antichități din Viena, Mitropolia Bucovinei a expus 41 de obiecte, între cari acelea cari au provocat admirațiunea visitatorilor prin vechimea și măestria lor sunt următoarele: O cădelniță de argint aurită, în greutate de 4 chlg., din mănăstirea Putna, dăruită de Ștefan cel Mare la 1470. Un aer lung de patru metri și lat de doi și jumătate, tot din Putna, cusut cu fir de aur și de argint, dăruit de Bogdan fiiul lui Ștefan cel Mare la 1490. Un acoperemânt de mormânt representând pe Maria, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, cu data 1477. O cruce de lemn sculptată cu multă măestrie și ferecată cu argint, dăruită de Ioan Părcălabu de Orheiu la 1566 din mănăstirea Dragomirna. O perdea pentru ușile împărătesci representând adormirea Maicei Domnului, lungă de trei și jum. și lată de doi metri, cusută cu aur și cu argint, dăruită de Bogdan, fiiul lui Ștefan cel Mare la 1510 din mănăstirea Putna. O evanghelie cu foile de pergament, în slavonă, cu scoarțele de argint poleite, dată de Ștefan cel Mare fără dată, alt aer de mărimea celui de mai sus, cusut în aur și argint, dăruit de Ieremia Movilă la 1606 din mănăstirea Sucevița”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 2, Suceava, Iuniu 1887.
„Oprirea alcoholului”
„De două ori pe lună, la termenele când se împărțesc ajutoarele, vedem crâșmele pline de femei, care cerșesc până ajung în nesimțire, bocind, dragă doamne, pe bietul bărbat plecat în bătaie. Bine înțeles că această jale este motiv de popas pe la toate crâșmele…Se recomandă ca în fiecare comună să se instituie comitetele de supraveghere, care, neputând îndrepta ele însăși răul, au dreptul să reclame intervenția autorităților. Oprirea alcoholului este o măsură din cele mai salutare, pentru care trebuie să fim mulțămitori autorităților dregătoare”.
„Viața Nouă”, Anul III, nr. 155, 20 Iunie 1915.
„Pretențiuni estravagante”
„Un bărbat cu vederi clare din Parlamentul din Viena a dis la o ocasiune că orașele din Bucovina au devenit polone și că polonisarea acestei țări cresce din ce în ce mai mult. Aceste cuvinte ne-au părut cam estravagante; estravaganța însă dispare dacă privim mai de aproape starea lucrurilor din țară. Nu-i oraș la noi în care nu am întîlnit stoluri întregi de Poloni din diferite clase ale populațiunei. Esistența acestei națiuni nu ne îndreptățesce să-i facem mustrări, ceea ce nici nu s’a întâmplat până acuma, dar’ pretențiunele potențate ale acestei națiuni ne înping la acest pas. Polonii, cei mai mici la număr între națiunile din țară, desfășoară pretențiuni și cer lucruri pe cari nu le mai poate concede poporul român, dacă nu voesce să fie periclitat în esistența sa națională. Așa de esemplu au cerut Polonii din Suceavă, o mână de oameni, ca să se întroducă la școlile din Suceava limba polonă”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 3, Suceava, Iunie 1887.