Explozia de boli adusă de război

Există destui inși, alături de noi, care privesc perspectiva unui nou război mondial săltând indiferent din umeri, de parcă ar fi dați cu un unguent de protecție împotriva unor astfel de conflicte. Alții, din păcate nici ei foarte puțini, își dau ochii dilatați peste cap și-și flutură pletele în vânt, în numele unor trăiri profunde, aduse de un sentiment pe care-l numesc romantism de sorginte patriotică.
Dacă pe cei din prima categorie îi socot inconștienți, pe cei din a doua îi numesc fără rezerve nătărăi incurabili, tâmpiți bătuți în cap cu o leucă de plumb.
Iată ce am de gând să fac astăzi. Voi aminti câteva boli grave, din paleta care însoțește fidel conflictele armate de lungă durată. Voi trece în revistă bolile care se manifestă în rândul militarilor, dar în egală măsură și în rândurile populației civile, care ia indirect parte la manevrele militare.
Bolile respective sunt urmări ale lipsei de igienă, ale penuriei de alimente și medicamente, ale microbilor și mai cu seamă ale stresului. Vă voi lăsa la final plăcerea de a decide singuri dacă e cazul să fim indiferenți ori săgetați de romantism, în fața perspectivei războiului.
Încep cu maladiile de stomac și de ficat, care erup în timp de război. Mai ales ulcerul, gastrita toxică și litiaza biliară (piatra la ficat). Apoi apendicitele acute sau cronice. Și – foarte stânjenitor! – hemoroizii, în care pur și simplu explodează sângele. Și bolile tubului digestiv! Și diabetul, care spumegă și rade tot!
Într-o țară ca a noastră, unde bolnavul crapă de viu pe timp de pace, este lesne de prevăzut dezastrul din spitale, de unde șmecherii de război vor grebla absolut tot cu mâinile lor puternice. Începând cu puținele medicamente și cu sărăcăcioasa hrană. E cazul să ne așteptăm deci la ofensiva icterului – boala supărării! – și, de ce nu, a tifosului. Ah, și era să uit sifilisul, dragul de el!
Sunt boli vechi, veți obiecta, care și-au trăit gloria mondială. Desigur, dar la noi pot găsi un minunat teren de relansare.