Exploatarea ursului de către omul politic

Nu înțeleg de ce reprezentanții asociațiilor pentru protecția animalelor nu iau atitudine față de comportamentul inuman al partidelor politice românești, care-și desemnează drept mascote reprezentanți fără vină ai necuvântătoarelor. Prin desemnarea feluriților reprezentanți ai regnului animal pe blazonul unor formațiuni politice mai mult sau mai puțin dubioase, sărmanele necuvântătoare sunt maltratate și umilite, ceea ce contravine legilor internaționale privind drepturile animalelor.
În mod normal, vietățile în cauză ar trebuie salvate din circul unde-au încăput și-apoi duse la o grădină zoologică, unde să fie tratate corespunzător. Iar cei ce le-au chinuit ar merita sancționați drastic, cu amendă usturătoare sau chiar cu închisoarea. La urma urmei, de ce să obții matale voturi, exploatând imaginea anumitor animale nevinovate, precum ursul carpatin, pus în lanțuri de partidul cuplului „Cozmin Gușă & Lavinia Șandru = Love”?
O soartă oarecum meritată a adus cu sine zimbrul, pus în zgardă pe stema Partidului Moldovenilor: de cât de tare era pe cale de dispariție, zimbrul a făcut să dispară și partidul pe care-l reprezenta, ușoară țărna-i fie! Că veni vorba, văd că moldovenii se decurcă onorabil și fără partid!
Era joacă de copii ce le făceau cândva țiganii urșilor, pe care-i sileau să danseze la bâlci în bubuiala tobelor, pe refrenul ăla idiot: „Joacă bine, moș Martine,/ Că-ți dau pâine cu măsline!” Acum, moș Martin n-are mari perspective la măsline. El a fost silit să intre în partid, să guste rujul de zmeură al Laviniei Șandru, să-i pupe chelia – ca o poiană în pădure – a lui Gușă și să-și plătească lunar cotizația, altfel riscă să capete vot de blam și să fie împușcat.
Vă-ntreb: nu-i asta hărțuire? Și ne mai indignăm când câte un urs mai dă iama în grupuri de turiști și le face felul.