Exploatarea minieră de la Iacobeni, cu o tradiție atestată documentar de aproape 250 de ani, este printre puținele care au supraviețuit valului de falimente care a marcat industria minieră din țara noastră, după 1990. După căderea regimului comunist, despre zăcămintele de metale neferoase din România, în special cele de aur și cupru, s-a spus mereu că sunt epuizate sau că exploatarea implică foarte mari costuri, minele au fost declarate falimentare și închise sau lăsate funcționale la minimum, la fel ca fabricile de prelucrare a minereului. La scurt timp de la declararea falimentului, o parte dintre zăcămintele epuizate au fost scoase la vânzare împreună cu fabricile de prelucrare, iar la noii proprietari funcționează la capacitatea maximă.
Reducerea activității – faliment – vânzare
Nerentabil pentru statul român, dar rentabil pentru străini este principiul care se aplică și exploatării de cupru din cariera Mănăila și Uzinei de Preparare de la Iacobeni, intrate în lichidare voluntară în februarie 2008, împreună cu celelalte active ale MinBucovina SA Vatra Dornei. Lichidatorul a inventariat activele firmei în luna mai 2008 și a ajuns la concluzia că datoriile depășesc valoarea acestora, așa că a cerut judecătorului sindic de la Tribunalul Suceava schimbarea din lichidarea voluntară în procedură simplă de insolvență (faliment), cerere aprobată de instanță.
În 2009, au fost scoase la licitație 32 de active ale firmei, iar la licitațiile care s-au derulat lunar, o mică parte dintre active s-a vândut. Printre acestea, cariera Mănăila și platforma Iacobeni, cumpărate de o firmă cu acționariat integral chinez, SC SINB International Grup SRL București, la o licitație organizată de lichidatorul judiciar în august 2011.
Prin licența de exploatare de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) București, firma se obligă să extragă, să prelucreze și să valorifice zăcământul de cupru de la Mănăila, până la epuizarea rezervei. Pentru exploatarea și valorificarea minereului polimetalic de la Mănăila și Platforma Iacobeni chinezii au plătit 7,38 de milioane de lei (fără TVA) și încă 7,98 de milioane de lei (fără TVA) pentru achiziția de bunuri mobile. Predarea efectivă a celor 7 hectare de munte cu zăcăminte de cupru și a uzinei de la Iacobeni s-a făcut începând cu data de 1 noiembrie 2011, iar două săptămâni mai târziu la firma chineză au fost transferați oficial și 50 de salariați.
Cu câteva utilaje în plus, extragerea cuprului devine rapid rentabilă
Exploatarea de cupru începută în anul 2002, considerată nerentabilă și vândută de statul român, a fost continuată de chinezi, din 2011. Inițial cu cei 50 de salariați, iar după un an și jumătate cu 110, câți au fost în 2009, la declararea falimentului. Oamenii au început să lucreze în trei schimburi, la capacitatea maximă proiectată a uzinei de la Iacobeni.
Coordonatorul român al platformei, inginerul Dumitru Iacoban, ne-a declarat că, după ce exploatarea a fost cumpărată de chinezi, aceștia au mai adus câteva utilaje, astfel încât producția zilnică de minereu extras s-a triplat, încă de acum un an și jumătate. În perioada cât cuprul a fost exploatat de statul român, producția nu a atins niciodată asemenea cote.
Minereul extras în cariera de la Mănăila este adus în camioane la Iacobeni, sfărâmat, concasat, adus la granule de 40 mm și măcinat fin, după care valorosul cupru este extras prin flotație, încărcat în containere și expediat în totalitate în China. În urmă cu 12 ani, proporția de cupru din minereu era de 3-4%, acum a ajuns la 1%, dar tot este rentabil. Potrivit inginerului Iacoban, în perimetrul exploatat de la Mănăila mai sunt resurse de cupru pentru un an și jumătate, doi, dar chinezii nu dau semne că ar intenționa să plece.
Chinezii și-au anunțat intenția de a rămâne și după epuizarea cuprului în cariera de la Mănăila
Primarul de Iacobeni, Angelica Fădor, ne-a declarat că a avut o discuție, săptămâna trecută, cu cei care dețin exploatarea și aceștia au asigurat-o că sunt interesați să continue activitatea. „Mi-au spus că după epuizarea acestui zăcământ intenționează ca în prima fază să aducă minereu din altă parte și să-l prelucreze la uzina de la Iacobeni, dar este posibil să extindă și perimetrul exploatat. Zăcământ de cupru există, numai că nu este la suprafață”, a spus primarul. Prelucrarea presupune însă și sute de tone de steril rămas după extracție, care trebuie depozitat în așa fel încât să nu devină o bombă ecologică.
Confirmarea că în zonă mai există zăcăminte de cupru am primit-o și de la fostul director al uzinei de la Iacobeni, actualul primar de Ciocănești, ing. Radu Ciocan. „La Mănăila am exploatat și noi în subteran, pe galerii de coastă, dar foarte puțin. Zăcământul nu este foarte bogat și exploatarea presupune costuri foarte mari”, a afirmat ing. Ciocan.
Deocamdată, 110 oameni din Iacobeni au o slujbă și pleacă acasă lunar cu un salariu net mediu de 1.200 de lei. Pentru un miner-preparator suma este mică, raportată însă la posibilitățile de câștig din comună, poate fi considerată un salariu acceptabil. „Pentru mine, ca primar, a fost o mare bucurie că s-a reluat activitatea la uzina de prelucrare și 110 oameni, din cei 1.339 cu vârste cuprinse între 16 și 54-59 de ani, deci populația activă, au lunar un venit sigur. Dacă acest venit este mare sau mic este discutabil. Un funcționar din primărie cu 38 de ani vechime și studii medii are un salariu net de 980 de lei, la fel și unul cu studii superioare, dar cu vechime mai mică, de numai 15-16 ani. La început localnicii au fost reticenți, au crezut că va fi adusă forță de muncă din China, dar numai 2-3 chinezi lucrează aici, restul sunt din Iacobeni și localitățile din jur”, a afirmat primarul Fădor.
La angajarea forței de muncă locale se adaugă taxele și impozitele plătite de chinezi la bugetul local, 41.686 de lei anul trecut, 18.828 de lei în acest an, după reevaluarea clădirilor.
Început de Imperiul Austro-Ungar, preluat de România, mineritul la Iacobeni este continuat de China
De la primele activități miniere la Iacobeni atestate documentar s-au scurs aproape 250 de ani. Înainte de înglobarea Bucovinei în Imperiul Austro-Ungar, istoria spune că un consorțiu moldovean a exploatat modest zăcăminte de fier și limonit. Din 1777, austriecii au început cercetarea subsolului, în speranța redescoperirii unei mine de argint despre care exista o legendă conform căreia aceasta ar fi fost folosită de localnici pe vremea tătarilor. Prospecțiunile administrației habsburgice pentru aur și argint nu s-au soldat cu rezultatele așteptate, în schimb au găsit mangan și fier la Iacobeni. Din 1783 au fost aduși mineri din imperiu, de la Zips, și s-au exploatat zăcăminte în condiții rudimentare și nerentabil. Statul a vândut terenurile miniere în 1796 unui industriaș, care a adus la Iacobeni coloniști din imperiu. A construit 280 de case, magazine de alimente, o biserică evanghelică, una catolică și una ortodoxă pentru localnici, a investit în construcții și utilaje necesare mineritului.
În 1827, la Iacobeni era o adevărată industrie minieră și metalurgică, de unde plecau produse în tot imperiul.
În 1859, localitatea a atins un punct maxim de dezvoltare ca centru industrial și civic de mari dimensiuni, după care a început decăderea activității miniere. A crescut în schimb sfera serviciilor, îndeosebi în domeniul turismului și al turismului balnear. În perioada interbelică stațiunea a înflorit, dar după al Doilea Război Mondial și-a încetat activitatea.
Prospecțiunile geologice și mineritul s-au reluat puternic în timpul regimului comunist, în anii 1970-1980 lucrând în exploatarea manganului și cuprului peste 2.000 de persoane din Bazinul Dornelor. După 1990, activitatea s-a restrâns treptat până aproape de dispariție, în 2011, când ștafeta a fost preluată și dusă mai departe de o firmă cu capital integral chinez.
