Implicarea școlii în identificarea copiilor rămași singuri acasă după plecarea părinților în străinătate și semnarea unui contract educațional cu unitățile de învățământ de către persoanele care îi vor îngriji pe cei mici sunt câteva dintre posibilele soluții pentru îmbunătățirea situației acestora.
La sfârșitul anului 2011, Direcția Generală pentru Protecția Copiilor a identificat aproximativ 83.000 de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, dintre aceștia 3. 600 beneficiiind de măsuri de protecție specială, iar cei mai mulți aflându-se în grija rudelor până la gradul IV ori în centre de plasament.
Pentru întâmpinarea nevoilor acestei categorii de copii, Fundația Soros România a organizat, ieri, audierea publică „Efectele migrației asupra copiilor rămași acasă.”
Sociologul Raluca Popescu, psihologul Daniela Gheorghe, adjunctul Avocatului Poporului, Ionel Oprea, și expertul în drepturile copilului George Roman au formulat o serie de recomandări pentru îmbunătățirea situației copiilor rămași singuri în urma migrației părinților.
În opinia lor, asistentul social trebuie să fie liant între diferite instituții active în comunitate (grădiniță, școală, poliție locală, inspectorate școlare, serviciu sanitar, alte servicii ale primăriei, ONG-uri, companii), dar și actor activ în relația cu persoana în îngrijirea căreia rămâne copilul.
De asemenea, monitorizarea copiilor trebuie să fie flexibilă, în funcție de necesitățile acestora, respectiv de la o lună la șase luni sau ori de câte ori este necesar, și nu o dată la trei luni, conform reglementărilor actuale.
În ceea ce privește responsabilitatea școlilor față de copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, experții recomandă efectuarea de vizite de către psihologi, consilieri, dar și profesori la domiciliul elevilor, mai ales în cazul celor care se află în grija unor persoane care nu vin la ședințele cu părinții și nu se implică în activitățile școlare. Experții mai recomandă crearea unei echipe multidisciplinare de specialiști (psiholog, consilier și mediator școlar) în fiecare unitate de învățământ.
Referitor la criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească persoana în grija căreia rămân copiii, experții propun asumarea în scris a responsabilității îngrijirii copilului, cu descrierea clară a atribuțiilor și instituțiilor la care persoana nominalizată pentru îngrijirea minorului se va adresa, în funcție de problemele întâmpinate, și semnarea unui contract educațional cu școala, asemenea celui prevăzut de Legea Educației Naționale, la art. 86, al. 1, care să prevadă și numărul minim de întâlniri cu profesorul sau dirigintele pe semestru.
Totodată, specialiștii propun ca persoanele care își asumă creșterea unor copii să fie evaluate psihologic în ceea ce privește abilitățile sale de îngrijire și echilibru emoțional.
