În Punctul de Trecere a Frontierei Siret, dar și în corespondentul acestuia de pe teritoriul ucrainean, de la Tereblecea, lucrurile nu sunt deloc în regulă, iar șpaga funcționează la parametri optimi. Chiar și așa, cozile, în special dinspre Ucraina spre România, sunt interminabile, iar timpii de așteptare pe măsură, de ordinul orelor.
„Monitorul de Suceava” a scris despre aceste aspecte de mai multe ori, ultima dată în urmă cu aproape trei luni, dar un sistem putred din toate părțile cu greu poate fi însănătoșit. Recent, la finalul săptămânii trecute, ziariștii de la site-ulwww.bucpress.euau realizat un experiment interesant despre modul în care se circulă prin vămile de la Siret și Tereblecea.
Rezultatul nu putea fi decât cel scontat, iar timpul de așteptare pentru a intra din Ucraina în România este de 5 până la 8 ore, cu mențiunea că sunt zile în care acest interval poate fi chiar și mai mare.
„Primul reporter cu mașina personală a ajuns la vama Tereblecea-Siret la orele 3 de noapte, când rândul de mașini ce urmau să intre în România era foarte mare până aproape de benzinăria Euro-Nafta, situată la un kilometru de porțile vamale. A fost nevoit să aștepte ore în șir. Abia la orele 07:00 a reușit să treacă vama ucraineană, dar pentru a intra în vama românească (Siret) iar a fost nevoit să se confrunte cu haosul din jur. De partea cealaltă a frontierei, adică în Vama Siret, timp de aproape o oră n-a intrat nici o mașină. Când a crăpat deja culmea răbdării, reporterul BucPress s-a apropiat de poliția de frontieră și i-a spus polițistului că nu are nimic de declarat, decât adevărul pur că pentru a ajunge în Vama Siret, a fost nevoit să aștepte șapte ore. Evident, acest haos și un număr imens de mașini care așteptau să intre în România a fost observat și de un angajat al Consulatului General al României la Cernăuți, care a și discutat cu șeful de tură al Vamei Siret. Despre ce, doar ei știu. Reporterul BucPress bănuiește că această discuție s-a axat anume pe aceste probleme care au apărut la frontiera ucraineano-română. Important ar fi dacă despre aceste momente reale surprinse personal de angajatul instituției diplomatice române acreditate la Cernăuți, domnia sa a transmis și Ministerului român de Externe”, se menționează în materialul colegilor din Ucraina.
Explicațiile vameșilor români: nu este personal suficient
Într-o discuție amicală cu unul dintre vameșii din PTF Siret, ziaristul de la site-ul www.bucpress.eua încercat să afle care sunt motivele pentru care lucrurile se derulează atât de lent.
„A crescut foarte mult fluxul de mașini și de pietoni, iar personalul nostru într-un număr redus nu e în stare să facă față într-un timp scurt acestor solicitări. Nu sunteți primul care mă întrebați. Poate dumneavoastră sunteți în măsură să atenționați organele corespunzătoare pentru ca acestea să înțeleagă cu adevărat ceea ce se întâmplă la vama Siret. Personalul este foarte mic. Astăzi pentru a face cât de cât față solicitărilor călătorilor am fost nevoiți să-i rechemăm la serviciu pe doi colegi de-ai noștri care aveau azi zi liberă și care urmau mâine dimineață să intre în tură. Acum nu știu cum o să reziste și azi, și mâine, a spus vameșul. Potrivit statisticii noastre care încă nu e definitivată, vom ști mai precis la orele 20:00, astăzi ( n.r. 14 octombrie) au trecut prin punctul vamal Siret peste 5.000 de pietoni, plus un număr foarte mare de mașini… Oare, această mână de oameni poate face față acestor suprasolicitări?”, a fost explicația lucrătorului vamal.
Un răspuns care poate fi pertinent până la un anumit punct. Și asta pentru că problemele de la Siret sunt cunoscute de ani de zile, dar nimeni nu a luat vreo măsură pentru a fluidiza traficul și pentru a reduce timpii de așteptare.
Ce pretenții poți avea de la o instituție lipsită total de transparență?
Practic, tu, cetățean al Uniunii Europene, dacă mergi la Cernăuți în vizită sau pentru a rezolva o problemă personală (am exclus de aici micul trafic de frontieră), la întoarcere trebuie să aștepți ca prostul ore întregi. Total nefiresc, pentru că s-ar putea crea o bandă de acces în care cei care nu au de declarat nimic să poată trece frontiera fără a fi nevoiți să aștepte cu orele.
Iar instituția care reglementează activitatea vamală din România, am spus și repet, este stat în stat. Probabil caz unic în Uniunea Europeană, Direcția Generală a Vămilor nu avea acum câteva luni un birou de presă. Ce-i drept, pe adresa redacției cotidianului „Monitorul de Suceava” sunt trimise periodic un soi de informări despre capturile și întâlnirile autorităților vamale. Întâlnirile nu interesează pe absolut nimeni pentru că sunt niște chestiuni interne, iar capturile sunt prezentate cu întârziere, fiecare material fiind deja mediatizat de 1-2 zile.
În aceste condiții, când la nivel național există un dispreț total pentru transparență, ce pretenții poți avea de la oamenii de pe frontieră, acolo unde nimeni nu stă pentru că-i face o plăcere deosebită. Adevăratul motiv pentru care se lucrează ca vameș în punctele de trecere a frontierei este altul, și cred că nu este nici măcar cazul să-l amintesc.
Cu autobuzul se „zboară” pur și simplu
În paralel, reporterii de la www.bucpress.euau experimentat și cum se circulă cu autobuzul de la Cernăuți spre Suceava. Rezultatul este că pur și simplu se „zboară” în comparație cu ce-i așteaptă pe cei care circulă cu mașinile personale.
„Cel de-al doilea reporter BucPress a ales să se deplaseze la Suceava cu cursa specială Cernăuți-Suceava, care a pornit din gara cernăuțeană la orele 07:10. La orele 8:00 autobusul era deja în vama Tereblecea. Ce-i drept, acest mijloc de transport are prioritate, având un grafic special și nu este reținut din cauza traficului mare la vamă. La orele 9:30 reporterul BucPress care se deplasa spre România cu cursa specială Cernăuți-Suceava a ieșit deja din vamă. Aici, da, operativitate! Doar o oră și jumătate a durat procedura de verificare a bagajelor și documentelor călătorilorde către vameșii ucraineni și români”, au menționat reporterii din Ucraina.
