Existența lui Dumnezeu

1. Ce se poate ști despre Dumnezeu cu mijloacele minții omenești și ale firii înconjurătoare?
Cu aceste mijloace noi știm că Dumnezeu există, dar nu știm ce este El, în Sine, în ființa Lui.
2. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaște existența lui Dumnezeu și cel dat prin Descoperirea dumnezeiască?
Felul cunoașterii existenței lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur și mai prețios, fiindcă această cunoaștere ne-o dă Dumnezeu însuși și mintea noastră nu se mai îndoiește. Apoi, pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoștința existenței lui Dumnezeu pleacă de la credință ca să ajungă la cunoaștere, în aflarea existenței lui Dumnezeu pe calea firii, mintea pornește de la cunoaștere spre a ajunge la credință (Sf. Vasile cel Mare, Scrisoarea 255 (către Amfilohie) 1, Migne, P. G., XXXII, col. 872).
3. Prin ce arată firea existența lui Dumnezeu?
Zidirea întreagă, de la făpturile cele mai mici până la cele mai mari, de la cele înzestrate cu mai puțină pricepere până la cele mai înțelepte, de la începutul lumii până astăzi, mărturisește înțelepciunea, bunătatea și puterea Făcătorului. Sf. Scriptură ia firea ca mărturie a existenței lui Dumnezeu, când spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps. 18, 1). Începând de la Sf. Irineu și până la Sf. Ioan Damaschin, toți Sf. Părinți și Scriitori bisericești dovedesc existența lui Dumnezeu pe baza legii naturale sau firești. Sf. Grigorie Teologul spune: «Dar cu mult mai înainte decât acestea (adică cerul, luna, stelele), mai presus decât ele și izvor al lor este ființa (lui Dumnezeu), care întrece orice cuprindere și orice înțelegere… Și privirea și legea firii ne învață că Dumnezeu există și că El este cauză creatoare și susținătoare a lumii. Privirea (ne învață că există Dumnezeu) atunci când se așează pe cele văzute și bine fixate și care merg și care sunt, ca să zic așa, mișcate în chip nemișcat și sunt purtate. Iar legea naturală deduce din cele văzute și rânduite pe Autorul lor (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul II Teologic, 5, 6, Migne, P. G., XXXVI, col. 32). Cunoștința despre Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor de la început, zice Sf. Ioan Gură de Aur, dar păgânii, atribuind aceasta cunoaștere lemnelor și pietrelor, au nedreptățit adevărul. Această cunoaștere rămâne însă neschimbată având slava ei nemișcată. Sf. Pavel zice: „Ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este cunoscut de către ei, fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor” (Rom. 1, 19). Cunoașterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin glas, ci prin așezarea făpturilor la mijloc, pentru ca și cel înțelept și cel fără minte, cunoscând cu privirea frumusețea celor văzute, să se ridice la Dumnezeu (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Scrisoarea către Romani, 3, 2, Migne, P. G., LX, col. 412). Ordinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a atmosferei, calea armonioasă a elementelor, cursul ordonat al zilelor și al nopților, al lunilor și al anilor, grija pe care o minte atotînțeleaptă o are față de fiecare viețuitoare, supunerea tuturor față de om dovedesc existența lui Dumnezeu (Teofil, Catre Autolic, 1, 6, Migne, P. G., VI, col. 1033).
Zidirea, zice Sf. Ioan Gura de Aur, ne duce ca de mână la cunoașterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Gura de Aur, Despre diavolul ispititor, Omilia 2, n. 3, Migne, P. G., XLIX, col. 260). Este o cunoaștere care pornește de la făpturi și se ridică până la Făcătorul firii.
4. Pe ce altă cale a firii știm că există Dumnezeu?
Pe calea conștiinței, care, după firea văzută, este al doilea învățător al omului. Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Ioan Damaschin spun că: cunoștința existenței lui Dumnezeu este pusă de El în chip firesc în toți oamenii (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre Ana, 1, n. 4, Migne, P. G., LIV, col. 636; Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 1,1, Migne, P. G., XCIV, col. 789). Sf. Grigorie Teologul observă că puterea din noi, înnăscută tuturor, prima lege lipită de noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele văzute, este rațiunea (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 11 Teologic, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 48).
Cunoaștem existența lui Dumnezeu numai pe calea firii?
Noi cunoaștem existența lui Dumnezeu și pe calea Descoperirii sau Revelației dumnezeiești supranaturale. Dumnezeu Și-a descoperit existența Sa proorocilor, S-a arătat prin Fiul Său Cel întrupat și Se va face cunoscut în împărăția cerurilor. «Duhul, zice Sf. Irineu, pregătește pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viața veșnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu» (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 4, 20, 5, Migne, P. G., VII, col. 1035). Cunoașterea mai presus de fire a lui Dumnezeu, pe care cei îmbunătățiți moral, ajunși pe cea mai înaltă treaptă a urcușului duhovnicesc după curățirea de patimi, o gusta anticipativ încă din această viață, constituie însăși viața veșnică pentru cei drepți în împărăția cerurilor (Ioan 17, 3). (www.crestinism-ro)