O rânduială netipiconală, dar răspândită și practicată în felurite chipuri este „celebra” deschidere a cărții, săvârșită chiar de către unii preoți catalogați ca având un „har” special în această direcție.
De la bun început trebuie amintit faptul că tradiția Bisericii Ortodoxe nu cuprinde nici un astfel de ritual prin care credincioșii își pot rezolva necazurile sau problemele mai mult sau mai puțin spirituale, în mod automat, așa cum pretind cei care practică un astfel de obicei amăgitor.
Este adevărat că slujba Sfântului Maslu cuprinde spre finalul ei un ritual prin care se deschide Sfânta Evanghelie peste capetele credincioșilor, dar acest gest nu trebuie forțat ca înțeles și ca act.
Sfânta Evanghelie, reprezentându-l și simbolizându-l pe Însuși Mântuitorul, nu trebuie să devină un obiect magic. S-a ajuns până acolo încât se interpretează forțat și extrem de naiv chiar culoarea cu care este redat primul cuvânt al pericopei evanghelice la care din întâmplare se deschide Sfânta Carte. Astfel, dacă primul cuvânt este negru, pe credincios îl va aștepta un sfârșit tragic, în vreme ce dacă culoarea este roșie lucrurile se vor îndrepta.
Exagerându-se acest ritual s-a ajuns până acolo încât există credința că numai anumiți preoți pot deschide și interpreta cum se cuvine Sfânta Carte. Uneori cartea deschisă este chiar Molitfelnicul din care se citesc diverse rugăciuni sau molitfe pe baza cărora se speculează și se denaturează sensul real și folositor al credinței. Mântuitorul S-a întrupat pentru a se apropia de oameni, prin Sfintele Taine pe care le-a întemeiat și prin care lucrează concret în viața credincioșilor. Ritualuri de felul acesta nu au nici un fel de suport liturgic sau dogmatic.
Viața unui credincios nu se află ghicindu-i trecutul sau viitorul, ci stând de vorbă cu el, stabilind o legătură fermă și statornică cu acesta, alipindu-l de Trupul Bisericii din care face parte, ca unul ce este botezat în numele Sfintei Treimi. De aceea, se recomandă credincioșilor să nu practice și să nu încurajeze prin participare astfel de ritualuri ispititoare ce transformă credința într-un act magic.
(drd. Grigore MEȘTEROAIE)
