Execuție de formă



Nici un meci al echipei naționale fără dovezi în plus de superficialitate! Cred că Pițurcă, la nivelul său intelectual precar, nici nu și-a dat seama că declarația sa – „stabilisem să bată 11 metri cine se simte în formă” – îi pune priceperea în adevărata lumină. Teoretic, naționala ar trebui să fie cel mai înalt nivel, cu selecționer selecționat (scuze pentru repetiție) dintre cei mai buni tehnicieni. Și tocmai aici amatorismul face legea. Nu numai alți selecționeri, că aici nici nu are rost să ne comparăm, dar orice antrenor de club care se respectă are o listă de trei jucători care execută loviturile de la 11 metri în timpul regulamentar de joc. Unii, mai scrupuloși, adaugă și regula aceea cu jucătorul faultat care iese din discuție, dar asta să zicem că e relativă. Și uite așa, Raț a vrut să-și ofere motiv de mândrie personală și să sărbătorească 80 de selecții cu gol marcat, dar din totul sau nimic a ieșit nimic. Sigur, sunt cazuri când, în ciuda listei de executanți, un nebun confiscă mingea și nu i te mai poți opune, cum a fost Ganea în 2000, cu Anglia. Dacă greșea atunci, asupra lui apăsa întreaga vină, dar acum, la ratarea lui Raț, principalul vinovat se află pe bancă. Apropo, Tănase nu se simțea în formă, că doar își dorea să explodeze?!
Trecând la meciurile de baraj, observăm că doar la o singură confruntare calificarea se mai află în joc. Bosnia se confirmă nucă tare și numai ușor nu le va fi portughezilor la retur. Chiar dacă vor începe cu iureș și vor înscrie, dacă nu vor izbuti să majoreze vor trăi până în ultima clipă cu frica în sân. Ronaldo și ai lui trebuie să ia aminte la cum a jucat Bosnia la Paris, altfel un „european” fără CR7 nu-i chiar imposibil. O altă dublă la care suspansul s-ar fi putut menține la retur a fost cea dintre Cehia și Muntenegru, dar golul doi din secundele finale le conferă cehilor suficientă liniște. La Turcia-Croația, umilință fără precedent pentru Guus Hiddink, 0-3 acasă! În ciuda aurei sale de infailibil, iată că a fost redimensionat drastic tocmai într-o dispută teoretic echilibrată. În schimb, il nonno Trapattoni se poate bucura din toată inima de această izbândă, dimpreună cu irlandezii săi, după ce acum doi ani mâna lui Henry le furase visul mondial.