Tinerii semianalfabeți emiși puhoaie de facultățile țării, unele dintre ele cu mari ifose, care apoi ajung să lucreze în presă sau în publicitate, spun că „se aniversează n ani”. Nu-i corect, fiindcă aniversarea vine logic de la ani. Nu poți aniversa luni sau zile. Corect e să spui doar că „are loc a n-a aniversare”.
Mă rog… Astăzi, la Iași, în prezența ambasadorului USA, are loc a 70-a aniversare a pogromului care a avut loc aici, în 1941. Astăzi, din cei 50.000 de evrei (jumătate din populația orașului de atunci), comunitatea evreiască a Iașiului abia mai numără 300-400 de suflete. Conform indicatorilor economici, întreaga regiune este considerată una dintre cele mai sărace ale Uniunii Europene. Evreii au plecat, Moldova s-a scufundat în sărăcie. Poate că este o simplă coincidență, poate că nu este.
Am fost surprins să aflu că melodia imnului de stat al Israelului – tulburătorul „Hatikva”, în traducere „Speranța” – este legată și ea de această regiune. Adaptarea muzicală îi aparține lui Samuel Cohen, un evreu emigrat de copil în Palestina. Desigur, se știe că tema imnului „Hatikva” a circulat în folclorul mai multor popoare, fiind prezentă și în poemul simfonic „Vltava”, al cehului Smetana. Dar Samuel Cohen – fiind născut în Moldova noastră – a recunoscut deschis că prelucrarea semnată de el s-a făcut după cântecul popular românesc „Carul cu boi”.
În afară de Cohen, de aici au pornit spre lumea întreagă mari artiști evrei: scriitori, muzicieni, dirijori, pictori, sculptori, actori, regizori și scenariști. Ei au îmbogățit frumusețea lumii cu operele lor nepieritoare. Și tot aici au sălășluit și savanți, care aveau să-și câștige renumele înnobilând zestrea științifică mondială. Îi amintim, în mare viteză, doar pe pictorul Arnold Max, poetul și filozoful Benjamin Fondane, jurnalistul Brunea-Fox, prozatorii H. Bonciu și Tristan Tzara, alături de oamenii de știință Ioan Gottlieb, Hugo Rosman, Adolf Haimovici sau Alfred Braier, tatăl fostei realizatoare de televiziune Vanda Condurache.
Acum câțiva ani, președintele de atunci al Franței și-a prezentat scuze poporului evreu, recunoscând că toate crimele naziștilor n-ar fi fost posibile, fără complicitatea poliției franceze. Poate o va face și al nostru, dacă se va trezi din mahmureală.
Ceea ce admir cel mai tare la evrei este că a-i ajuta și a-i propulsa pe cei dotați cu calități deosebite este o poruncă sfântă. La majoritatea creștinilor, celor dotați li se dă de obicei în cap, ca să se facă loc pilelor. Cum altfel să ajungă fata lu’ Băse în buricul Europei?
