Evenimentele mai însemnate din viața Mântuitorului

Din Sfintele Evanghelii, cunoaștem că Iisus Hristos s-a născut în Iudeea, la Bethleem, cu prilejul unui recensământ făcut sub împăratul Augustus, în timpul procuratorului Quirinius, cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii regelui Irod de a ucide pruncii din Iudea > (Matei 2, 16), Fecioara Maria și bătrânul Iosif au plecat cu pruncul Iisus în Egipt, de unde s-au întors după moartea lui Irod și s-au stabilit la Nazaret, în Galileea (Matei 2, 13-23), în timpul regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La vârsta de 12 ani, mergând la templul din Ierusalim, cu prilejul sărbătorii Paștelui, s-a rătăcit de părinții săi și a fost găsit după trei zile în templul din Ierusalim, în mijlocul învățătorilor. De la Ierusalim, s-a întors cu părinții Săi la Nazaret, unde a trăit până la vârsta de 30 de ani (Luca 2, 42-51).
Ipotezele unor cercetători raționaliști, după care Iisus ar fi învățat înaltele idei pe care le-a predicat, la preoții din Egipt, sau în alte țări (India), sunt simple închipuiri, și nu au nici un temei istoric.
Iisus Hristos și-a început misiunea Sa la vârsta de 30 de ani, pe malurile Iordanului, nu departe de comunitățile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan Botezătorul. Primii Săi discipoli au fost discipolii lui Ioan Botezătorul, ca Ioan și Andrei (Ioan 1, 37 si 40).
Când Iisus află de arestarea si moartea Sfântului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa, se retrage în Galileea, unde începe să învețe în orașele din jurul lacului Ghenizaret, numit și Marea Galileei sau Marea Tiberiadei și în ținutul Decapolis, adică ținutul celor zece cetăți, unde pe lângă iudei, se aflau și greci. El și-a ales doisprezece Apostoli și învață în zilele Sabatului în sinagogile iudeilor. Iisus se adresează de preferință oamenilor simpli, celor umili și bolnavi: orbi, paralitici, leproși, îndrăciți, precum și vameșilor, cărturarilor și fariseilor în sinagogi, pe drumuri, în satele și orașele din Galileea, Iudeea și Samaria.
Durata activității publice a Mântuitorului nu este sigur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliștii sinoptici Matei, Marcu și Luca, care vorbesc de un singur Paște, și Evanghelistul Ioan care vorbește de trei Paște la care a participat El, ceea ce arată că activitatea Sa a durat peste trei ani.
După datele cele mai probabile, rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani, cît se crede în mod obișnuit, anume 35-36 de ani, socotind data nașterii Lui în 749-748 a.U.c., iar data morții în anul 783 a.U.c. sau și ceva mai mult, dacă se va fi născut înainte de 748 a.U.c.
Din activitatea mesianică a lui Iisus Hristos, Evangheliștii au reținut: botezul Lui de către Ioan în apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11), chemarea Apostolilor (Matei 10), propovăduirea Sa însoțită de minuni în Galileea, Iudeea și Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea, răstignirea pe cruce, moartea, învierea și înălțarea Lui. În vreo trei ani de misiune publică, Iisus Hristos a desfășurat o activitate extraordinară ca învățător, profet și făcător de minuni, care, pe de o parte a făcut o impresie puternică asupra poporului, iar pe de alta a stârnit ura conducătorilor religioși ai iudeilor.
În cele din urmă, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman Ponțiu Pilat (26-36 d.Hr.), la instigațiile conducătorilor iudei și judecat de marele arhiereu Caiafa și de Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus Hristos de conducătorii iudei este religioasă și politică. El este acuzat de blasfemie, pentru că S-a declarat pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Iată cuvintele lor: > (Ioan 10,33). Într-adevăr, Mântuitorul a declarat: > (Ioan 8, 42) și > (Ioan 10, 33). Totodată a fost acuzat că s-a făcut pe Sine > (Ioan 18, 33-37; 19-22), ceea ce în ochii conducătorilor iudei constituia o mare teamă politică.
Conducătorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, să nu le nimicească țara și neamul și afirmau: > (Ioan 11, 48). De aceea, după opinia marelui arhiereu Caiafa, > (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, „Istoria Bisericească Universală”, București, 1992)