Evenimente…

Plin de evenimente acest început de primăvară! Ceea ce se petrece la Chișinău întrece toate cotele minciunii și manipulării. Culmea culmilor, Voronin are neobrăzarea să afirme că „toată țara a văzut că în Moldova nu există nici o opoziție anti-comunistă, nici anti-Voronin.” De fapt, „țara” n-a prea văzut, fiindcă televiziunea de la Chișinău transmitea în dorul lelii filmulețe pentru copii. Mai degrabă noi am văzut, grație prestației TVR și a posturilor românești private. Și ce am văzut? Pancarte pe care scria „Jos comunismul!” Pancarte cu inscripția „Jos Voronin!” Și atunci? *
Nu prea înțeleg atitudinea României. Voronin a mai declarat, în anii trecuți, doi diplomați români persona non grata. Bucureștiul a tăcut mâlc. Acum recidivează, expulzându-l chiar pe ambasador. Din nou, România întoarce obrazul celălalt. Și, cum bine se știe, dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan!
*
Lupu, prezidentul Parlamentului de la Chișinău, se arată oripilat de arborarea tricolorului pe clădirea legislativului, considerând-o „cea mai mare umilire”. Va trebuie, într-un fel, să-l dezamăgim: n-a fost vorba despre steaguri ale României, ci chiar ale… Republicii Moldova. Lumea o fi uitat că, o vreme, conform hotărârii Parlamentului, drapelul de stat moldovenesc a fost tricolorul fără nici un însemn, iar imnul național, „Deșteaptă-te, române!” Doar mai târziu s-a hotărât introducerea stemei. Ce să facă moldovenii cu steagurile fără stemă rămase în debara? Din când în când, le mai scot și ei la lumină…
*
Mi-a displăcut atitudinea umilă a liderilor liberali la întâlnirea cu Voronin. Parcă erau niște elevi prinși cu fițuici la teză! La impertinența, obtuzitatea și totala lipsă de bună credință etalate de Voronin nu poate avea vreun succes capul plecat și conduita subalternă. Se vede clar că domnește frica în Basarabia, dar vremurile s-au schimbat, ochii sunt ațintiți asupra Chișinăului și-i greu de crezut că, în anul de grație 2009, se mai poate recurge la represaliile practicate cândva sub patronajul fostului ministru de interne sovietic, generalul Vladimir Voronin. Curaj, moldoveni!
*
Radu Duda vrea să candideze – lung prilej de vorbe și de ipoteze. Dacă ținem cont de faptul că primul loc de muncă al actorului Duda a fost la Secția din Suceava a Teatrului Național din Iași, ne-ar putea gâdila gândul că vechea urbe moldavă începe să-și regăsească vocația de capitală! Chiar dacă se mizează pe votul monarhiștilor, câți vor mai fi fiind, greu de crezut că prințul ar avea șanse de a re-aduce, indirect, dinastia pe tron – dar asta, desigur, vor decide urnele. Radu Duda pe care l-am cunoscut eu și căruia i-am fost cel dintâi director, era un băiat modest, inteligent, cu simț al umorului și cu notabile performanțe actoricești. Tâmpeniile care se scriu despre el prin „România mare” vreau să cred că nu le ia nimeni în serios. Cum a evoluat în toate cele, n-am de unde ști – cel mult, bănui. La linia de start s-a aflat, cândva, la Teatrul din Suceava, un tânăr bine crescut, harnic și respectuos. Mai departe, scrie-n carte.
*
A dat Dumnezeu și am scăpat de Pițurcă! Ne-a costat ceva distracția, dar, oricum, face. Să nu se creadă că, instantaneu, fotbalul românesc va renaște și Naționala va defila din performanță în performanță. N-ar trebui să se uite că postul lui Pițurcă din schema Federației nu-i de antrenor, ci de selecționer. Selecționerul selecționează – din ceea ce are la îndemână. Dacă fotbaliatori de rasă n-avem, selecționerul n-are ce pune în ecuație. Și abia de aici încolo încep discuțiile despre strategie, formule de joc, tactici, scheme – capitol la care Pițurcă s-a dovedit literalmente nul. Ipoteza înscăunării lui Hagi mi se pare la fel de păguboasă. România are nevoie de un tutore al Naționalei deschis la minte, echilibrat în reacții, capabil să gândească în contul tuturor celor 11, fin psiholog și bun comunicator. Iată că, fără să-mi propun, am făcut portretul lui Lucescu ăl bătrân. Dar nici el, nici Obama, nici Mafalda, nici Budha Sakiamuni nu vor izbuti să scoată carul din glod dacă fotbalul nostru va rămâne aservit importurilor și la fel de opac față de prezumtiva producție națională de talente.