Evaziune fiscală cu sarmale

De vreo 15 ani, hramul Sfintei Paraschiva, desfășurat în orașul Iași în miezul lunii octombrie, a devenit arena unei nemaipomenite risipe de sarmale. Învelite în foi de viță ori de varză, cu umpluturi unde orezul se îmbină perfect cu carnea tocată, stropite sau nu cu smântână, zeci de mii de sarmale sunt lansate an de an, spre stomacul flămânzilor de carieră.
Făcând-o pe miloșii, creștinii vin în preajma sfintei cu oalele la braț, învelite în prosoape, pentru a nu li se răci aburul. O puternică salivație mută gândurile credincioșilor de la cele sfinte. Prin urmare, o prea frumoasă coadă la sarmale se formează, rivalizând cu cea de la închinat, unde cetățenii se încolonează pentru a pupa moaștele sfintei.
E lesne de înțeles că, prin această generozitate sarmalieră, milostivii autumnali își rezolvă iscusit socotelile cu Divinitatea. Așa cred ei, că orientezi câteva zeci de sarmale spre nehaliți, și Dumnezeu îți șterge din evidență păcatele. Pe măsură ce oalele se golesc de sarmale, se golesc și conturile divine cu păcatele tale.
Eu chiar cred chiar că a venit momentul ca mișcarea sportivă ortodoxă să omologheze această probă de „aruncare cu sarmaua”, pentru ca cei mai înzestrați concurenți să fie răsplătiți cu meritate diplome și medalii.
Dar, cum sunt un ins corect, un gând nu-mi dă pace: oare, în toată treaba asta cu sarmalele, nu se poate depista și-o gravă evaziune fiscală, care păgubește bugetul de stat?
Nu ar trebui oare ca, din totalul sarmalelor distribuite către populație, un număr de saramale să fie virat ca impozit la bugetul de stat?