Iisus a spus: „«Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică». Pentru că ziceau: «Are duh necurat». Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: «Iată mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută». Și, răspunzând lor, le-a zis: «Cine este mama Mea și frații Mei»? Și privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: «Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea».”
Când Domnul Iisus Hristos ne numește frați ai Săi, acest lucru ar trebui să ne și responsabilizeze. El ne ridică din statutul de creaturi ale lui Dumnezeu, la statutul de frate și fiu. Nu mai este o relație de supunere, ci una de filiație și fraternitate. Când vorbim despre frați, gândul ne duce la cei care sunt descendenți din aceiași părinți. Poate pe un frate îl respectăm mai mult, iar pe altul îl evităm din diferite motive. Însă cu Domnul Hristos este altfel: nu noi L-am ales sau L-am numit frate, ci El ne-a oferit frățietatea. El ne poartă de grijă, ne sfătuiește, ne oferă din felul Său de a fi. Întrucât statutul acesta de frate ne responsabilizează, Mântuitorul atrage atenția că doar cei care fac voia lui Dumnezeu Îi sunt cu adevărat frați. Aici nu mai vorbim de interese sau de stare materială, ci de a împlini voia lui Dumnezeu. Deci nu voia mea sau a celor din preajma mea, ci doar voia lui Dumnezeu. El ne este sprijin și tovarăș de drum în momentele dificile ale vieții.
Sfântul Grigorie de Nazianz așa ne învață: A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este un lucru și mai mare a te curăți pentru Dumnezeu.
Pr. Dumitru PĂDURARU