„În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: «Cine, oare, este mai mare în Împărăția cerurilor?». Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, și a zis: «Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut».”
Ne spune Domnul Iisus Hristos așa: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”. În aceste cuvinte descoperim care este misiunea Fiului lui Dumnezeu: El a venit în această lume pentru a căuta fiecare suflet împovărat de păcate și neîmpliniri. Domnul Hristos ne caută pentru ca noi să-L putem găsi! Este o afirmație puțin paradoxală, însă Fiul lui Dumnezeu ne caută până ce noi Îl găsim. El ne îndreaptă atenția și se lasă descoperit în frumusețea naturii înconjurătoare, în ochii plini de căldură a unei mame, în gingășia unui copil, în privirea sinceră a unui om sfânt. Mântuitorul prin învățăturile Sale ne oferă un etalon, un mod de viață, un cod de valori morale și o finalitate înveșnicită a acestei vieții. A-L descoperi pe Mântuitorului implică din partea noastră un efort duhovnicesc susținut. Unii obosesc înainte de a porni pe acest drum, alții ignoră orice semn din partea lui Dumnezeu. Pe drumul spre Dumnezeu pașii noștri sunt însoțiți de pașii Domnului Hristos.
Părintele Arsenie Papacioc așa ne învață: sensul adevărat al învățăturii creștine nu este să te gândești numai la mântuirea ta, ci să te gândești și la mântuirea altuia, cu orice preț: mântuind, mântuiește-te.
Pr. Dumitru PĂDURARU