Iisus a spus: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele proorocilor și împodobiți pe ale drepților, și ziceți: De am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și cu pietre ucizi pe cei trimiți la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea, până când nu veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.”
Discuțiile contradictorii ale Domnul Iisus Hristos cu cărturarii și fariseii de atunci au fost mai multe și foarte incisive. Cărturarii și fariseii erau considerați oameni învățați și buni cunoscători ai Legii și aveau de partea lor o autoritate unanim recunoscută de către iudei. Aceștia trebuiau să fie modele pentru cei din popor. Însă, în timp, cei care trebuiau să urmărească respectarea Legii au ajuns să respecte doar ceea ce le convenea și le întărea statutul de privilegiați. Or, Domnul Hristos tocmai acest lucru le spunea: Ei încălcau prevederile Legii în favoarea unor rânduieli mai puțin importante. Nu pe toți fariseii i-a mustrat Mântuitorul, ci numai pe aceia care erau fățarnici, adică pe cei care doar mimau respectarea preceptelor religioase. Poate uneori și noi am fost mușcați puțin de fariseism. Este bine să fim cu luare aminte la mustrările Domnului Hristos; să nu fim asemeni mormintelor văruite și frumos ornate în exterior, însă pline de toate răutățile în interior.
Fățărnicia ne distruge credința, inima și sufletul.
Sfântul Ioan Gură de Aur așa ne învață: orice lucrare care are ca scop mântuirea sufletelor noastre este supusă de la început atacurilor din partea celui rău.
Pr. Dumitru PĂDURARU