„Și a ieșit Iisus de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: «De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi?». Și se sminteau întru El. Și le zicea Iisus: «Nu este prooroc disprețuit, decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa». Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că punându-și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat. Și se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând. Și a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.”
Ultimul verset al pasajului biblic citit trebuie să-l punem în relație cu fragmentul evangelic care ne prezintă „pescuirea minunată”. Înainte de a-i trimite pe ucenicii Săi la propovăduire, Domnul Iisus Hristos le-a atras atenția că este necesar ca ei să devină din simpli pescari, „pescari de oameni”. Principalele ocupații ale celor din vremea Mântuitorului erau pescuitul, creșterea vitelor și agricultura. Domnul Hristos a plecat de la aceste exemple și a arătat mulțimilor cum pescarul poate deveni „pescar de oameni”, un păstor devine un „bun păstor”, iar semănătorul devine un „semănător” al cuvintelor divine. Cei aleși de Mântuitorul lucrează pentru propovăduirea învățăturilor Fiului lui Dumnezeu întrupat. Ceea ce este semănat de Semănătorul dumnezeiesc încolțește în sufletele noastre, iar apoi prin Sfintele Taine – prin harul dumnezeiesc, ne unește cu Sfânta Sa Biserică. Principalele calități ale unui misionar sunt răbdarea și consecvența. Prin cuvântului lui Dumnezeu și cu multă răbdare și jertfelnicie Apostolii au schimbat lumea.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul așa ne învață: “Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt.”
Pr. Dumitru PĂDURARU