Evanghelia zilei

„Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt. Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii. Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare. Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință? Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că și vântul și marea I se supun?”
Ne mărturisește pericopa evanghelică de astăzi că în timp ce Sfinții Apostolii se luptau cu valurile mari, Domnul Iisus Hristos dormea, fiind în partea din spate a corabiei. Aparenta neimplicare a Mântuitorului era în contrast cu zbuciumul celor din corabie. Era întuneric, marea învolburată, iar ucenicii disperați. Ei luptau să-și salveze viețile, iar El dormea. Ne întrebăm și noi asemeni ucenicilor: Oare Mântuitorul chiar nu avea în grijă faptul că ucenicii Săi erau în situația de a-și pierde viețile? Însă nu trebuie uitat faptul că El se afla în partea din spate a corabiei, adică acolo unde este cârma. În furtună fiind, corabia era cârmuită de Mântuitorul. Apostolii au fost mustrați pentru că au fost fricoși și nu au avut credință. Era lângă ei Cel care vindecase boli incurabile și izgonise demonii. Atunci de ce s-au îndoit? Direct spus: din cauza puținei lor credințe! Credința în Dumnezeu se călește în vremurile de furtună, în încercări. Noi trebuie să strigăm, de auzit sigur Tatăl ceresc ne va auzi.
Academicianul Leon Dănăilă așa mărturisește: „Credința este foarte importantă pentru beneficiul omului, în general. Omul lipsit de credință este un om pierdut.”
Pr. Dumitru PĂDURARU