Evanghelia zilei

„Și ridicându-Se de acolo, Iisus S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: «Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor». Ea însă a răspuns și I-a zis: «Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor». Și Iisus i-a zis: «Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta». Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise.”
Luând aminte la cele pe care le citim în Noul Testament despre viața, activitatea, învățăturile, minunile și jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, în mod firesc ne putem întreba: Ce rost a avut venirea Fiului lui Dumnezeu în această lume?
Femeia de care amintește pericopa evanghelică de astăzi a fost convinsă că doar Domnul Iisus Hristos îi poate vindeca fiica. Să fie cu luare aminte copiii la dragostea pe care părinții le-o poartă! Răspunsul Mântuitorului nu a dezarmat-o. Era în joc viața fiicei sale; nu cerea nimic pentru sine, ci doar pentru copilul său. În sufletul și în inima unei mame găsești și foarte multă sensibilitate, dar și foarte mult curaj de a lupta pentru viața copilului. În rugăciunea părinților pentru copii, cerem: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu multă umilință rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverși harul Tău și să te milostivești asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruiești”.
Rugăciunea și curajul femeii au fost răsplătite. Când a ajuns acasă, fiica ei era sănătoasă. A gustat și ea din fărâmiturile căzute de la masa fiilor. În cele din urmă fărâmiturile milostivirii dumnezeiști s-au dovedit a fi mai gustoase decât pâinile suferinței cu care s-a hrănit până atunci! Mama nu este o persoană, ci o intituție. Mama – lacrimă, umilință și curaj!
Pr. Dumitru PĂDURARU