Evanghelia zilei

Iisus a spus: „Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. Și învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: «Mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, vă voi da». Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții, stând fără lucru, și le-a zis: «De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?». Zis-au lui: «Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit». Zis-a lor: «Duceți-vă și voi în vie și ce va fi cu dreptul veți lua». Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: «Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi». Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: «Aceștia de pe urmă au lucrat un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița». Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: «Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?». Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”
Parabola rostită de către Domnul Iisus Hristos o numim în mod curent a „lucrătorilor tocmiți la vie”. Via are o anumită noblețe; se distinge prin felul de a fi, dar și prin roadele sale. Deși este o plantă nobilă, are nevoie să se sprijine de ceva. Munca la vie este desul de grea și trebuie făcută de oameni pricepuți și reponsabili. Via trebuie prășită cu atenție, stropită în mai multe rânduri, legată, curățată și rărită. Cei ce lucrează la vie uită tot efortul atunci când vine toamna, la vremea culesului. Pe strugurii aurii, prin sfințirea vinului, se așază aura veșniciei pe binecuvântatul rod al pământului. Din rodul viței-de-vie, gustă și trupul, dar și sufletul. În fragmentul evanghelic de astăzi vedem că toți lucrătorii au fost plătiți la sfârșitul zilei; nu în avans și nici la vremea recoltei. Dumnezeu – ca stăpân al viei – răsplătește munca de peste zi, dar mai oferă ceva: daruri. El nu este doar drept, ci și milostiv. Juridic vorbind, lucrătorii tocmiți de dimineață pe dreptate s-au simțit nemulțumiți. Însă Dumnezeu în milostivirea răsplătește și pe cei ce au lucrat mai puțin, dar cu tragere de inimă.
Să nu uităm, Tatăl ceresc nu rămâne niciodată dator, totdeauna răsplătește fiecăruia în parte.
Sfântul Marcu Ascetul așa mărturisește: cel ce crede în răsplata Domnului Hristos pe măsura credinței sale rabdă bucuros toată nedreptatea.
Pr. Dumitru PĂDURARU