„Dimineața, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; și văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și a zis lui: «De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac»! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: «Cum s-a uscat smochinul îndată»? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: «Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi».”
Pericopa evanghelică de astăzi se încheie cu următoarele cuvinte rostite de Domnul Iisus Hristos: „Toate câte le veți cere, rugându-vă cu credință, le veți și primi”. Această rostire este încurajatoare pentru urmașii Domnului Hristos. Cei care au preocupări duhovnicești pot observa că există o strânsă legătură între felul cum te rogi și roadele rugăciunii. Te poți ruga și fără să ai credință, fără să crezi în Dumnezeu, însă rugăciunea va fi doar o strădanie fără viață și finalitate. Pentru creștinul devotat rugăciunea nu este doar un mijloc prin care cer la nesfârșit ceva de la Tatăl ceresc; ne putem ruga și pentru a preaslavi pe Dumnezeu și creația Sa. Ne putem ruga și pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Ne putem ruga și atunci când suntem într-o situație delicată, într-un necaz sau o boală, pentru a primi ajutor din partea lui Tatălui Ceresc. Sunt unii care nu se roagă, spunând că nu știu să se roage. Însă nu va veni o zi anume în care să poți spune că din ziua aceea știi să te rogi. Dacă dorim să învățăm să ne rugăm trebuie să luăm aminte la rugăciunea Tatăl nostru, rostită de Domnului Hristos, la felul cum s-au rugat ucenicii Săi, la stăruitoarea rugăciune a celor iubitori de Dumnezeu.
Sfinții Părinți așa ne îndeamnă: „Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”
Pr. Dumitru PĂDURARU