Evanghelia zilei

„Iisus le-a zis: «Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre».”
Luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos trebuie să dăm un răspuns sincer la următoarea întrebare: De ce este atât de important să iertăm celor care ne greșesc nouă? Oare avem dispoziția și voința de a face acest lucru? Este un test duhovnicesc deoarece la această întrebare trebuie să răspundem cercetându-ne cu atenție sufletul. Este un examen mai presus de capacitățile noastre intelectuale sau fizice. Din spusele Domnului Hristos desprindem și răspunsul: Nu putem să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu suntem în stare să iertăm, iar iertarea noastră trebuie să fie deplină și din toată inima. Dacă nu avem puterea să iertăm pe cei care ne greșesc, oare cu ce suntem mai presus de cei care doar în mod declarativ se numesc creștini? Ce sens mai au cuvintele: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”? Iertarea este veșmântul care acoperă orgoliile nemăsurate. Iertarea ne smerește, iertarea ne înalță! Cine iartă, învinge întotdeauna.
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul așa ne învață: Dumnezeu este tatăl de obște al tuturor. Pe toți îi iubește ca pe niște fii adevărați ai Lui.
Pr. Dumitru PĂDURARU