„În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: «Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe». Și ucenicii Lui I-au răspuns: «De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustie». El însă i-a întrebat: «Câte pâini aveți»? Răspuns-au Lui: «șapte». Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri. Și ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit. Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.”
Dumnezeu este milostiv, ne știe limitele, însă ne îndeamnă părintește să găsim și noi soluții la problemele și încercările ivite în viața de zi cu zi. În jurul Domnului Iisus Hristos erau două categorii de oameni: unii dornici să guste din divinele Sale cuvinte, alții, ucenicii, panicați în fața situației ivite. De unde să aibă bieții pescari bani suficienți să cumpere hrană pentru câteva mii de oameni. Ei au constatat că orice încercare omenească ar fi sortită eșecului. Și totuși! Domnul Hristos Le-a arătat cum lucrează Dumnezeu. Întâi face ordine, apoi ne îndeamnă să contribuim și noi, în limita puterilor noastre, la rezolvarea situației amintite. Ce au oferit oamenii? Pâine și pește, rodul ostenelilor lor. Ce a oferit Dumnezeu? Binecuvântarea Sa! Întotdeauna minunile se fac în cooperare; ne lasă și nouă Dumnezeu șansa și satisfacția de a lucra binele. El nu încurajează lenea și comoditatea, ci așteaptă ca și noi să punem înaintea Sa, spre binecuvântare, rodul mâinilor noastre.
Iubite frate, tu fă tot ce-ți stă în putere pentru sufletul tău. De restul se ocupă Tatăl cel Preamilostiv.
Pr. Dumitru PĂDURARU